Autori sau reviste cu priză la public obişnuiesc să recomande pentru vacanţa de vară cărţi de citit, care sunt de regulă lecturi uşoare, agreabile, deconectante. Pe principiul că măcar odihna estivală să fie despovărată de gânduri grele. Dar iată că site-ul francez de informaţii Boulevard Voltaire, care se recomandă a fi”independent de puterea mediatică”, încalcă regula pentru a propune o carte care se cheamă “Consideraţii neconvenabile”. Textele care “nu convin” au ca autor un doctor în istorie, Bruno Riondel, care predă istoria la o şcoală undeva la periferia Parisului. Iar dacă titlul cărţii e prea general, subtitlul e întrucâtva mai desluşitor: “Asupra şcolii, islamului şi istoriei în Franţa, la ora mondializării”. Şi dacă nici aceasta explicitare nu e deajuns, câteva fragmente de carte, alese de cei care o recomandă, sunt cât se poate de clarificatoare. Cartea, ni se spune din capul locului, este un avertisment asupra propagării “obsesiei complotului sionist” în rândul “elevilor islamizaţi” din Franţa.
In esenţă, e vorba cam de acest scenariu: “O minoritate ascunsă de evrei, desemnată prin termenul illuminatis, ar avea capacitatea de a manipula procesul istoric , instigând la revoluţii şi finanţând concomitent beligeranţii celor două tabere ale războaielor în desfăşurare. Aşa se face că unii dintre liceeni sunt profund convinşi că ambele războaie mondiale au fost concepute pentru a se atinge obiective precise: primul, cel din 1914, ar fi permis preluarea Palestinei de la Imperiul otoman, învins şi dezmembrat, cel de al doilea război mondial şi genocidul evreilor în Europa ar fi dus la crearea statului Israel. În sfârşit, un al treilea război mondial, articulat pe şocul civilizaţiilor, ar fi în pregătire în scopul creării unui guvern mondial cu capitala la Ierusalim.”
Înainte de a se pronunţa asupra unor asemenea “poncifuri antisemite”, autorul cărţii detaliază scenariul de viitor sus-menţionat: “La originea procesului istoric ce ar conduce la acest ultim conflict ar fi atentatul de la 11 septembrie 2001. Cauza primă a bătăliei declanşate atunci de Statele Unite pentru eradicarea terorismului islamic internaţional, acest eveniment ar fi de fapt ‘un atentat sub steag fals (false flag)’ organizat din interior de către anumite forţe profunde ale unei puteri americane plasată sub influenţa sionistă”.
Dintr-un asemenea scenariu nu putea lipsi, desigur, nici francmasoneria: “Pentru tinerii teoreticieni ai complotului, francmasoneria ar constitui instrumentul de bază al acţiunii illuminatilor. Înalţii responsabili în politică, economie, administraţie şi armată ar fi aleşi din rândul lojilor şi folosiţi pentru atingerera pe ascuns a scopurilor secrete. În cadrul masoneriei clasice, o ierarhie invizibilă, necunoscută de majoritatea iniţiaţilor şi situată mai presus de cel mai înalt dintre gradele cunoscute, 33, ar constitui centrul decizional al organizaţiei masonice, iar membrii săi ar fi aleşi exclusiv din rândul lojilor rezervate ale evreilor, Bnai Brith”.
Acestui tip de scenariu elucubrant, dar cu aria sa certă de propagare pe toate lungimile de undă ale Radio-Sanţului global, autorul cărţii îi dă o replică densă şi dură, cu mesaj de avertisment: “Un asemenea delir politico-religios îi poate conduce pe cei mai fragili dintre elevi către deriva gravă a unui jihadism care prosperă pe terenul condiţionărilor paranoice. În nici un moment, tinerii liceeni care se revendică din antisionism nu-şi imaginează practic o formă de antisemitism care să-i desemneze pe evrei ca fiind cauza principală a răului universal. Ei chiar se revoltă atunci când institutorul încearcă să-i facă să perceapă legătura dintre argumentele lor şi argumentele vehiculate în tradiţia antisemită europeană a secolului al XIX-lea”.
Într-o vară fierbinte, nu numai la propriu, şi în România, încinsă adică şi de discuţii aprinse pe tema islamului, a educaţiei islamice, a moscheilor în lumea creştină etc., lectura unor asemenea texte, fie ele chiar “neconvenabile”, tinde să devină cerinţă tot mai actuală şi mai presantă . Chiar dacă o asemenea lectura nu prea convine tradiţionalului dolce far niente al verii.
