Previziunea, formulată mai degrabă ca reproș, de președintele Băsescu s-a împlinit: Marea Neagră a (re)devenit lac rusesc! Nu neapărat ad litteram, dar în suficient de multe privințe. Rusia își extinde zona sa economică de 200 de mile pe seama Ucrainei, teritoriul strategic al peninsulei Crimeea devine parte a teritoriului Rusiei, în Marea de Azov și strâmtoarea Kerci. Rusia va acționa fără să mai țină seama de voința Kievului. Oare Flotă Militară Rusă a Mării Negre se va extinde și moderniza fără nici un fel de limite, cum era prevăzut până acum, prin acordurile ruso-ucrainene prevăzute a fi valabile până în 2042, dar care au devenit caduce. În anii ce vin, Flota militară rusă va fi mai puternică nu numai față de cea a Turciei, dar și față de forță însumată a tuturor statelor riverane la Marea Neagră. Prin granițele ei maritime cu Turcia, România și Bulgaria, Rusia își lungește considerabil frontiera comună cu spațiul NATO. Federația Rusă redevine și vecin maritim direct al României. Ceea ce va genera noi și mari sfidări. Tributari fixurilor adânc înrădăcinate în ce privește raportarea României la statele din Est – R. Moldova, Ucraina, Rusia etc., vom continua să vehiculam oficialmente mereu doar aceleași mantre: Tratatul/dictatul, Tezaurul, minoritatea românească/moldovenească, Bâstroe, Krivoi Rog etc.? Dar Crimeea trecută de la Ucraina la Rusia înseamnă un fapt cu totul și cu totul deosebit pentru poziția și relațiile României în partea sa de lume. Are sau măcar are de gând România să-și imagineze o variantă pentru acest tip de nouă provocare de securitate apărută în Estul imediat al țării? Demnitarii statului, stentorii societății cvile și nelipsiții analiști ai zilei se întrec în imprecații la adresa Moscovei și își frământa creierii cum să trateze cu „nouă Ucraina“. Dar această Ucraina este doar o parte a problemei (alături de Rusia, nu?). ?ê?£i, deocamdată cel puțin, nici nu știm care este, ce este și ce va fi această Ucraina, care vor fi conducătorii de la Kiev după alegeri, care politicile și orientarea lor. În schimb, Rusia, cel mai puternic protagonist din acesta criză și care redevine vecinul nostru direct este evitată sistematic de Bucureștiul oficial, mai nou și sub umbrela deciziei Consiliului European formulate pentru șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale UE: să nu cumva să aibă întâlniri bilateral oficiale cu liderii de la Moscova. Dacă această decizie nu ar fi fost adoptată într-un conclav atât de onorabil, am spune de-a dreptul că e o decizie tembelă și iresponsabilă. Vasăzică la granița ta (a Poloniei, a României etc.) e o criză care se agravează cu repeziciune, unul dintre actorii principali e marea putere de la Răsărit Rusia, iar tu ești consemnat să nu ai contacte oficiale cu Moscova (spre deosebire de domnii Obama, Biden, Kerry, de doamna Merkel, de liderii efemeri de la Bruxelles etc.). Să ignori programatic un stat vecin, și nu unul oarecare, dar în același timp să-i adresezi mereu acuze din cele mai grave, în mod public, inclusiv de la cel mai înalt nivel, e oare o conduită mai înțeleaptă?Mai ales că bazinul Marii Negre redevine un vast șantier geopolitic în care multe se vor schimba. Este previzibil ca Rusia să pună în discuție actuală împărțire a platoului continental și a zonelor economice exclusive, după ce și-a extins considerabil țărmurile pontice. ?ê?£i – cum sublinia expertul Vladimir Socor de la Jameston Institute – chiar dacă statele riverane Marii Negre nu vor recunoaște legalitatea suveranității Rusiei asupra Crimeii, ele vor trebui să convină asupra unor „acomodări“, fie și la modul informal, pentru evitarea unor situații neplăcute sau riscante. ?ê?£i încă un fapt, de cea mai mare importanță petru România: documentul oficial de la Moscova care consfințește trecerea Crimeii la Rusia, prevede că „delimitarea apelor Mării Negre este stabilită pe baza tratatelor internaționale ale Federației Ruse“. Ceea că înseamnă că Moscova nu s-ar putea simți legată de acordurile româno-ucrainene în materie, poate nici de decizia Curții Internaționale de la Haga. Rusia ar putea solicita renegocierea fostelor/actualelor diferende romano-ucrainene privitoare la arealul Dunării, la zona Insulei ?ê?£erpilor, la Marea Neagră etc. Iată de ce, între multe altele, liderii de la București au de discutat nu numai la Washington, Berlin și Bruxelles sau Kiev, ci și la Moscova.
Corneliu Vlad
