“Suntem in razboi – a intarit, in cele din urma, cumplita afirmatie si Papa Francisc, dupa ce teoristi islamici au ucis in biserica, in timp ce se ruga, un preot catholic octogenar, pus de scelerati sa ingenuncheze, probabil si pentru a-i taia mai lesne capul. Au trecut, parca, secole, de cand unul dintre ilustrii predecesori ai actualului suveran pontif, Ioan Paul al II-lea, ii indemna pe est-europeni: “Nu va fie frica!”. Dar, cum spunea poetul, “veacul inainteaza”. Se inmultesc vocile celor care constata cu surprindere sau teama, prudent sau amenintator, sincer sau mistificator, ca suntem in razboi. Dar cine, de fapt, este in razboi si cu cine? Si despre ce fel de razboi este vorba? Caci, oricum, lumea de dupa al doilea razboi mondial n-a avut nicio zi de pace deplina, tot timpul flacarile unor razboaie, mai mari sau mai mici, au secerat vieti si au distrus bunuri in mai toate partile lumii. De la un timp, insa, parca nu se mai vorbeste atat de asemenea razboaie, ci de Razboiul, unul mare, spectral, “globalizat”, care se intrezareste, tot mai amenintator, ca un carnagiu planetar cu efecte inimaginabile (spre deosebire de vremea razboiului rece, cand un previzibil razboi atomic fusese disecat si analizat cu o minutie diabolica).
Tot mai dezlantuita este, de la o vreme, si retorica belicista, care rivalizeaza ca vehementa cu isteria propagandistica din anii 1950, cand “lagarul socialist” se scuipa cu venin pe intrecute cu “atatatorii la razboi anglo-americani”. Psihoza razboiului o intretin cu zel si oameni politici, ba chiar de stat, care-ar trebui sa fie si mai responsabili asadar, dar si mass-media. Astfel incat, in aceasta vara, reporterul saptamanalului american “Newsweek” punea ca titlu reportajului sau constatarea “In Europa de Est, toata lumea vorbeste despre razboi” (dar si in Rusia – n.n.). E un alt razboi decat cel cu terorismul, in care vest-europenii se simt tot mai prinsi. Este un razboi (inca neizbucnit) in care unii est-europeni si balticii se tem de Rusia, iar rusii obisnuiti, cum sunt cei intalniti de ziaristul american, se tem pur si simplu de razboi si de nenorocirile sale.
Hartia de ziar suporta, si ea, orice. Un colaborator al trustului Russia Today, Peter Lavelle, emite “Cinci motive pentru care Washingtonul s-a hotarat déjà pentru razboiul cu Rusia”, iar publicatia occidentala “The Saker” scrie despre “Cum se pregateste Rusia pentru al treilea razboi mondial”. Oferta media, cum se vede, pe alese.
Amenintari exista, pericole – dintre cele mai diverse – exista, razboaie locale, mai mult sau mai putin extinse, exista, si conflicte inghetate, si gesticulatii de forta, manevre, testari spectaculoase de arme… Toate invesmantate in vorbe, vorbe, vorbe cat mai infierbantate, mai corozive, mai inspaimantatoare, dar si mai penibile.
Exista, insa, in lume si oameni cu mari raspunderi (sau tinzand sa le asume) care indeamna la evaluare lucida. Ministrul german de externe Steinmeier spune: “Astazi trebuie sa evitam sa inflamam situatia cu strigate razboinice si cu zanganit de sabii”. Si el considera ca atitudinea NATO fata de Rusia e “razboinica”. Iar candidatul republican la presedintia SUA, Donald Trump i-a stupefiat pe multi cu declaratia lui de o sinceritate dezarmanta: “Cred ca eu si cu Putin ne vom intelege foarte bine”. Impotriva celor doi politicieni occidentali, ca si a altora, mai putin proeminenti, dar cu atitudini asemanatoare lor, s-au ridicat valuri de indignare din randurile partizanilor inflacarati ai unui nou razboi rece (sau poate chiar fierbinte).
Despre manevrele Anaconda 16, desfasurata in preajma summitului NATO, comentatorul britanic Peter Hitches scria: “Un exercitiu ridicol, prin care pretindem ca pornim la razboi in eventualitatea unui atac rusesc in regiune – ceea ce este la fel de putin probabila ca o invazie a martienilor” (dar si presedintele Putin a precizat clar si public ca Rusia nu va ataca nicio tara din NATO). Analistul american Edward Lucas a fost insa necrutator cu vechiul sau prieten, Hitches, care “nu intelege noua situatie”.
Care sa fie atunci adevarul si, mai ales, calea de urmat?
Inainte de toate, trebuie retinut ceea ce suveranul pontif spune cat se poate de limpede si anume ca razboiul in care este acum prinsa lumea este “un razboi de interese, de bani, de resurse, nu de religie”.
De retinut si ideile rostite de primarul orasului francez Mulhouse, Jean Rottner, in mesajul sau de An Nou 2016, care i-a scandalizat atunci pe unii compatrioti ai sai: “Unele jocuri cu cuvintele devin periculoase, prin ambiguitatea lor, intr-un context in care adevaratul razboi este pretutindeni si nu inceteaza sa ne aminteasca acest lucru tuturor, cu valul sau de ura, in Siria, in Libia, in Irak, in Palestina, in Ucraina”. Dupa care, primarul francez a avut o formulare memorabila si, din pacate, cat se poate de stringenta:“Suntem in razboi. In primul rand, intr-un razboi impotriva noastra insine”.
