Cand Gorbaciov a vizitat Romania, un muncitor de la o intreprindere bucuresteana intrebat de el daca are probleme, i-a raspuns cu un “Nu” hotarat, drept care liderul sovietic a comentat subtil:” In sfarsit, intalnesc si eu un om fara probleme”. Rusia de azi are si ea probleme, iar una dintre ele este cea identitara. Nu cu mult timp in urma i s-a imputinat si teritoriul, ii scade si populatia, iar ideologia dominanta,unica, de pana mai ieri, a explodat. Ce trebuie sa-i uneasca azi pe rusi spiritual? Maretia nationala si religia, in viziunea oficiala. Iar aceste doua componente converg si in mesianism.
Florian Bichir, autorul cartii “Mesianismul rus si chipurile sale”, este doctor si in stiinte politice, si in teologie, dar aceasta carte a sa (din cele peste 20 publicate pana acum) este si monografie sintetica, si pamflet abraziv dar mereu temperat. Explicabil. Mesianismul rus revine/redevine componenta importanta a situarii si demersului Rusiei de azi in raport cu vecinatatea sa mai mult sau mai putin apropiata si cu lumea contemporana in general. Cohortele nesfarsite de sovieiologi si kremlinologi docti s-au intrecut, decenii de-a randul, intr-o cazuistica practic gratuita sa incerce sa desluseasca ceea ce ei numesc enigma rusa, dar n-au putut macar prevedea prabusirea imperiului/stat multinational URSS de la inceputul anilor 1990. Intre altele, si pentru ca au nesocotit sau chiar ignorat termenul religios al acestei dificile ecuatii. “Cica niste cronicari/Duceau lipsa de salvari”. Intre salvarii care le lipsesc adesea rusologilor de ieri si de azi este si religia ortodoxa, tot mai prezenta in vanzoleala politica si geopolitica a pamantenilor. In schimb, dr. Florian Bichir abordeaza frontal si fara vreo inhibitie de ordin religios, stiintific ori politic (iar diplomatic, ce sa mai vorbim) chestiunea instrumentarii religiei. Rezultatul este o carte sincer gandita si scrisa, care in mod clar nu multumeste pe toata lumea, insa este infinit mai folositoare dezbaterii si decat textele isteroide dar inepte, si decat textele pseudo-hagiografice salcii.
Autorul porneste de la adevarul, multa vreme neluat in seama , dar tot mai evident, pana la a deveni preocupant, ca factorul religios devine, in lumea de azi, instrument de politica imperiala – si in Orientul Mijlociu, si in lumea slava. Actualul Patriarh Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse, exemplifica autorul, “reprezinta in mod fatis doctrina Putin despre noua Rusie, care-si propune sa redea fostului imperiu maretia de altadata”. Mai mult, Ortodoxia Rusa revine la visul hegemonic aparent ratat politic, acela de a obtine pentru Maica Rusia statutul de a Treia Roma in cadrul lumii crestine.
In aceste cadre se revigoreaza mesianismul – religios si national – din Rusia, care in sens istorico-sociologic, “promite fericirea perfecta peste tot pamantul, sub conducerea unui individ, popor, partid sau a unei miscari colective, care prevede reforme ecleziasice, politice, economice si sociale.
Dintre cele trei mesianisme cunoscute in istoria universala – iudeu, german si rus, cartea alege si dezvolta amplu, pe fir istoric si intindere geografica traiectul mesianismului slav/rus, cu impactul sau asupra politicii concrete. Pentru romani, scrie autorul, visul Moscovei de a deveni a treia Roma cerea atingerea Constantinopolelui si de aceea “vecinatatea Moscovei nu ne-a adus prea mari foloase, ci chiar dimpotriva” si aceasta intrucat “invazii succesive, lungi perioade de ocupatie au transformat Rusia in ‘dusmanul nostru natural’ ”. Urmarile proximitatii cu de marele vecin sau semivecin trebuie insa judecate nuantat: “Apropierea de Rusia poate insemna un castig enorm din punct de vedere energetic (si nu numai –n.n.), la fel cum poate insemna o capcana anti-UE” (si nu numai –n.n.).
Laitmotivul cartii, generos sustinut cu exemple din istoria si geopolitca lumii, este ca “politicul incearca sa se foloseasca de religie drept un nou vector”. De fapt, alti actori, aceeasi piesa. Sa ne amintim ce scria Eminescu intr-unul din ultimele sale articole: “si in trecut in numele religiei s-au intreprins invaziiile rusesti in principate si in peninsula balcanica, precum mii de alte crime si nedereptati s-au comis in cuprinsul istoriei omenirii in numele religiei si sub pretexte religioase”. Romania nu va fi ocolita nici de aici inainte de asemenea riscuri si provocari si nu, neaparat, doar din partea Rusiei. Iar pe langa religiile canonice, in alte puncte cardinale se ciopleste chip de religie si altor forme de subminare a identitatii si fiintei nationale a statelor. Cartea lui Florian Bichir ne pune, cu temeinicie, in cunostinta de cauza asupra unui pericol, multiform, in ebulitie.
