Traditia statornicita inca de pe vremea lui Mircea Santimbreanu, la Editura Tineretului/Albatros, de a produce nu numai carti, ci si evenimente editoriale si chiar publice cu impact mai amplu si semnificativ decat cel strict literar, a supravietuit, ca prin minune, pana astazi, adica intr-un moment cand soarta cartii e mult mai precara si mai dependenta de tot felul de factori extraliterari. Acestei nobile corvoade i se dedica acum singularul – in felul lui – patron, editor, coordonator etc. Dan Petre Popa, care ne-a obisnuit cu senzatii editoriale inedite, cam rare, e drept (dupa buget…), dar care nu ar fi drept sa treaca neobservate, desi, din pacate, se intampla si asa. Si nu intotdeauna din ignoranta sau informare deficitara.
Nici in Anul Centenarului Narii Uniri, Editura Albatros nu-si dezminte a traditia, cand tipareste in editie anastatica o carte nu numai tot mai greu de gasit, ci si de referinta istorica (si actuala) despre participarea evreilor din Romania la Marele Razboi. O lucrare temeinic documentata (dar cat se putea la vremea ei), prin care adevarul in materie este restabilit in drepturi, o carte care demonteaza sumedeniile de sustineri nedrepte, si denigratoare chiar, insa deloc dezinteresate si – intr-un trecut relativ apropiat – instrumentate politic si antiuman, pe tema situatiei si atitudinii comunitatii evreiesti din Romania in timpul primului razboi mondial. Autorul cartii este poate cel mai indreptatit sa se pronunte pe subiect, caci este Wilhelm Filderman, conducatorul, vreme de multi ani, al comunitatilor evreiesti din Romania si parlamentar roman, despre care Louis Marchal, fost lider al marilor organizatii evreiesti din SUA scria in 1923 ca a fost “unul dintre cei mai mari, daca nu cel mai mare evreu european”.
Cartea se numeste “Faptele evreilor pamanteni in Marele Razboi Mondial”,a aparut in 1925 iar expunerea autorului este insotita de “listele nominale ale ostasilor evrei morti, raniti, prizonieri, disparuti si decorate in razboiul pentru intregirea Romaniei”. Din statisticile vremii, chiar daca incomplete si precare, prin fota imprejurarilor, nu se putea intocmi, la data elaborarii cartii, bilantul complet, definitiv, strict matematic al pierderilor, bravurii si sacrificiilor populatiei evreiesti in razboi, dar cartea documenteaza, fara tagada, “in ce masura evreii au fost la inaltimea datoriei lor in proportie cu romanii” – cum scrie insusi W. Filderman.
In cuprinsul a peste 200 de pagini se fac, totodata, referiri ample la istoria evreilor din Romania , ceea ce ii sporeste interesul si semnificatia. Un singur exemplu, dar intru totul edificator: “Pamantul tarii acesteia este in primul rand al poporului roman, el este acela care in primul rand trebuie sa fie pretutindeni. Daca nu este inca, nu e vina evreilor, ci a vicisitudinilor istoriei in savarsirea carora evreii n-au nicio raspundere”. Acest mesaj, mult mai amplu si ai documentat expus in carte, ramane de actualitate stricta. De altfel, el poarta girul august al regelui Ferdinand Intregitorul, care, in declarația făcută ziarului The Morning Post la, 17 noiembrie 1917, declara pentru istorie: „Am ajuns demult la convingerea și sunt mulțumit să constat că nu m-am înșelat, că toți locuitorii de pe pământul românesc, fără deosebire de rasă și origine, sunt animați de aceleași sentimente înalte de fraternitate.”
In deceniile care au urmat aparitiei cartii lui W. Filderman, contributiile la problema viu dezbatuta in societatea romanesca privitoare la pozitia si atitudinea evreilor din Romania la razboiul de intregire au imbogatit rafturile bibiliotecilor restabilind adevarul istoric. Dar cartea lui Filderman are rol de precursor al deschiderii de drumuri spre acest adevar. Iar judecatile autorului ei, om in deplina cunostinta de cauza, martor direct si protagonist activ al evenimentelor de acum o suta de ani, au ramas nestirbite.
