Ne-am fi putut oare închipui ca unul din urmașii direcți ai lui Nicolae Ceaușescu să candideze, după 1989, la președinția României? Democrația, întotdeauna proces salutar, riscă să devină uneori ceva plictisitor și previzibil. Dar, mai ales în democrațiile tinere (emergente, cum se spune mai nou), democrația poate lua înfățișări surprinzătoare. În Coreea de Sud, fiica fostului dictator, asasinat, e creditată de toată lumea ca viitor șef al statului, ales democratic, prin vot universal.
Doamna Pak Geung-hye, 60 de ani, a fost desemnată de principalul partid, de guvernământ, candidat la funcția prezidențială pentru alegerile din 19 decembrie. Biografia sa, încărcată și încercată, amintește de destinul eroinelor din tragediile vechilor greci. Tatăl său, Pak Chung-hee, a devenit președinte, în 1961, printr-o lovitură de stat și a condus tara dictatorial, reprimând cu severitate orice embrion de libertate și viața democratică. A încălcat flagrant normele democrației și drepturile omului, dar, în mai puțin de două decenii, a transformat tara dintr-una din cele mai subdezvoltate din lume, pusă la pământ de războiul intercoreean și bombardamentele masive ale aviației americane de la începutul anilor 1950, într-una din primele patru economii ale Asiei și primele 20 ale lumii. Ceea ce se cheamă miracolul coreean este rodul „dictaturii de dezvoltare“ a lui Pak Chung-hee și, după peste jumătate de secol de la instalarea sa la putere, în Republica Coreea se prelungesc dezbaterile animate și controversate despre rolul său – bun și rău – în istoria țării. În 1979 a fost asasinat, în public, la tribună Parlamentului, de către șeful spionajului sud-coreean. Eram atunci șeful secției Externe a ziarului „România Liberă“ și am primit „indicații“, toată presa româna, să trecem cât mai repede peste această știre senzațională și mai ales să nu dăm amănunte, probabil pentru „a nu da idei“ și românilor. Cu câțiva ani înainte, în 1974, un dereglat mintal (versiunea oficială) a asasinat-o, tot în public, de Ziua națională, pe soția presedintelui-dictator și mama prezidențiabilei de astăzi, care a devenit atunci, timp de cinci ani, prin protocol, prima doamnă a țării.
Tragediile de sorginte politică din familia să nu au împiedicat-o, dimpotrivă, au determinat-o pe fiica cuplului asasinat să intre în politică. Necăsătorită fiind, mărturisește că legătura ei sufletească și cea mai apropiată este cu țara.
După nominalizarea ca prezidențiabilă, a făcut un gest memorabil: și-a cerut scuze poporului coreean pentru faptul că, în numele dezvoltării rapide a țării, tatăl său a reprimat societatea, iar în numele securității naționale a abuzat de puterea în stat. „Când sunt puse în joc valorile democratice, scopurile nu scuză mijloacele“, a spus viitorul președinte al Republicii Coreea.
Cel dintâi candidat-femeie la președinție din istoria Coreii de Sud a excelat prin curaj în urmă cu câteva săptămâni când, într-o mulțime, a fost atacată cu cuțitul și rănită grav la față, dar și-a păstrat stăpânirea de sine și a declarat că își urmează traiectoria spre funcția supremă.
Corneliu Vlad
