“Un nou razboi mondial , un razboi de un tip nou, fara tunuri si pusti. De o parte Vestul, care vrea sa stavileasca amenintarea rusa. De cealalta Rusia, care a pierdut jumatate din teritoriul ei prin sfarsitul URSS si se simte agresata”, comenteaza jurnalistul Paul Moreira la TV Arte.
Razboiul atomic mondial se tot amana, spre binele general, caci mai marii lumii nu-l mai considera rentabil (nu si altii, mai mici). Si atunci, nici al treilea razboi mondial, cel cu pietre si ciomege, de care vorbea Einstein, n-a putut avea loc. Dar omenirea n-a scapat de vrajba si paruiala generala. Numai ca ele poarta un nume mai elevat: razboiul fake news, adica al stirilor false sau – important de retinut – ipocrite. Nu i se spune razboiul minciunilor nu (numai) pentru ca n-ar fi o exprimare corecta politic, dar si pentru ca nu e vorba (intotdeauna) de minciuni fatise, sfruntate, care ar fi si mai greu de crezut, ci de jumatati de adevaruri sau de adevaruri subtil distorsionate, de insinuari, mistificari, dezinformari.
Fake news, ne invata Papa Francisc, exista de cand lumea, caci Biblia le atesta intruchipate in sarpele care a mintit-o pe Eva, indemnand-o la un rau pe care-l poarta si azi omenirea. Dar fake news este astazi, intr-un fel, si al treilea razboi mondial, care chiar daca nu produce in mod direct varsare de sange, rataceste, in proportie de masa, minti si poate avea urmari greu de inchipuit.
De ce a ajuns “razboiul vobrelor” atat de primejdios? Nu doar pentru ca informatia se raspandeste acum instantaneu si pretutindeni, ci mai ales pentru ca fiecare poate spune orice si despre orice, iar imprastierea spuselor a devenit derizoriu de ieftina (mail, face book, twitter etc.). “Amploarea si rapiditatea Internetului si a socializarii prin media amplifica repercusiunile posibile ale dezinformarii – observa un raport al Serviciilor canadiene de informatii la inceputul lui 2018 . Iar dezinformarea a devenit un razboi total, fara fronturi”. In fata acestui nou si insolit uragan care invalmaseste atmosfera internationala nu se ridica, inca, oprelisti serioase; reglementarile, prin lege sau altfel, sunt abia in preistoria lor. Orwell se temea ca Big Brother va controla, dupa 1984, totul. S-a inselal, caci prin descentralizarea supravegherii, nimeni nu mai poate sti si administra totul, nici corecta sau opri ceva.
Oriicine poate aproxima si chiar evalua cat de cat rezonabil cat rau a facut si face razboiul subtil, ieftin, eficient, iar astfel atat de malign, al fake news-urilor. De la “armele de distrugere in masa “ ale lui Saddam la “omuletii verzi” din Crimeea, de la asasinarea lui Kennedy pusa in seama KGB la presedintele Trump – “omul rusilor”, confruntarea mai veche si mai noua ruso-americana marcheaza o crestere exponentiala pe taramul fake news. “De la infruntarea dintre cele doua blocuri ale razboiului rece si pana azi, SUA si Rusia poarta un razboi crancen in domeniul informatiei – comenta ziaristul Paul Moreira, déjà mentionat. Un razboi hibrid, si el (se putea oare altfel?), care impune “cetatenilor sa invete sa citeasca media si sa stie ce se ascunde in spatele informatiei” – cum se scrie intr-un document al UE.
Intr-un fel, ar fi bine ca aceiasi doi mari matadori internationali ai momentului sa nu se mai bata cu arme clasice sau cu … interpusi. Dar increderea si securitatea, de fapt pacea si conlucrarea in lume nu pot avea la temelie minciuna, zvonul otravit, invrajbirea. Intalnirea Trump-Putin nu va putea reduce prea mult din acest coeficient toxic al relatiilor dintre doi mari poli de putere ai lumii, insa ar putea demara un asemenea proces benefic.
