Acum câțiva ani i-a venit în gând cuiva, la ONU, că Poezia nu are și ea o Zi a ei, așa cum au atâtea și atâtea altele pe lumea noastră. ?ê?£i așa se face că printr-o bulă întărită de toate statele lumii, a fost instituită, la 21 martie, adică în prima zi a primăverii astronomice, Ziua Internațională a Poeziei. Oare și a poeților/ Poeților?
„…nu mai văzusem scriitori/îi credeam pe toți morți“ – scrie azi un tânăr poet din România. Chiar așa, or mai fi poeți, se va mai fi făcând poezie în România? Poate cineva să spună, la repezeală sau pe gânditelea, trei nume de poeți „în viu“ mai încoace de Nichita, Sorescu, Păunescu, Blandiana, Dinescu? (Pe Cărtărescu îl știm cu toții, desigur). Ca să ne ajute la întrebare, Editura Compania a scos, în 2011, cartea „Compania poeților tineri în 100 titluri“. „Selecționerii“ florilegiului liric – editorul Petru Romoșan și poetul Dan Coman – ne spun câte ceva și despre identitatea poeților de azi. Cei din „lotul anilor 2000“ sunt „colaborator la biblioteca județeană“, „lucrează în domeniul editorial“, „realizatoare a emisiunii…“, „profesor de științe socio-umane la Grupul ?ê?£colar“, „traducător de literatură și jurnalist“, „lucrează la Muzeul de Artă Comparată“, „trăiește și lucrează în Luxemburg“ etc. Adică, mai toți se îndeletnicesc prin „zona“ umanioarelor.
Universul tematic al douămiiștilor, dacă e să-l aproximăm, ca neofiți, din poeziile antologate, e mai degrabă sumbru și deprimant „la vârsta și la diagnosticul lor“, (ca să parafrazez o expresie a unui fost doctorand al meu, dintr-o țară africană). Adică se luptă și ei, asemenea confraților lor de totdeauna și de pretutindeni, cu ideea de moarte, cu dragostea, alcoolul, spleenul, stresul, râul, ramul. Nu mai e trendy azi „să plângi tu plânsul tuturora“, cum scria Vlahuță despre Eminescu. Dar simțitori, surprinzători, mulți autentici, unii străluciți, acești „jderi adevărați“, cum le zice Petru Romoșan, fost și el (în tinerețe de bună seamă) „tânăr poet“. Aceste sălbăticiuni rare ce supraviețuiesc prin codrii tot mai împuținați ai secolului XXI sălășluiesc, vorba unuia dintre ei, „ascunși în scorburi/în locuri întunecate“). ?ê?£i sunt, mai toți, triști, vraiște și de o lehamite peste poate. Fie vorba, au și de ce. Nu o prea au ei cu „socialul“ în ce „zugrăvesc“ sau „biciuiesc“, dar prin însăși condiția lor atestă, vorba lui de-alde Vitner – Crohmălniceanu, „drama intelectualului inadaptabil într-o societate ostilă“ etc. etc. Sunt, mai toți, mărturisitori, dar nu neapărat narcisiști sau nombriliști. Mărturisitori despre ei înșiși, eventual și despre iubitele/iubiții lor, mai puțin și despre alții, ceilalții, din jurul lor. „…e în puterea mea să nu mai fac nimic/e în puterea mea să nu mișc lucrurile“ – recunoaște, cu frumosul, un tânăr poet. Le stă sau nu bine așa, e în funcție de sinceritate și de har. După câteva pagini citite din lămuritoarea antologie începe să te cuprindă și pe tine nu doar o melancolie galeșă (simptom previzibil), ci și tristețe, sictireală.
?ê?£i totuși, dincolo de explicabile teribilisme adolescentine, păcate ale tinereților oricui, poezia „începutului de calendare“ 2000 e prin excelență una sinceră, proaspătă, nelivrescă. Splendid scrie un antologat: „așa m-am născut (…) direct cu vorbele afară din mine“. Numai că, vai, atât de des se întâmplă situația cu „ecranul computerului așezat mai tot timpul/între tine și realitate“.
Vorbe prea aspre, de Ziua Poeziei, pentru poezia și poeții de azi? Si mai ales într-o vreme tot mai a cifrelor, în care literele parcă nu-și prea mai au loc de fală? Dar poezia nu va dispărea pentru simplul motiv că nu i s-a găsit ceva mai bun ca înlocuitor. Asa că nu e nevoie să o menajăm, ca pe un muribund.
?ê?£i, la urmă, una bună: în toată cartea, nici o rimă. Versificarea a rămas pe mâna cantautorilor (ceea ce nu-i deloc rău) dar și a cupletiștilor, a textierilor de șlagăre și a maneliștilor.
?ê?£i un bonbon: o superbă definiție a poetului și a poeziei: „vede mărunțișuri, schimbări subtile de lumină/sau pune întrebări frumoase (și, cum spuneam – n.n.) fără nici un interes social“.
Nume de poeți adevărați de azi? De pildă, autorii versurilor citate mai sus.
Corneliu Vlad
