Fostul arhitect Dan Costache Patriciu, alias Dinu, a fost, la fel ca mulți alți guralivi anticomuniști de carton, un real profitor al regimului comunist. Dincolo de gheșeftul său de băgător la Arhitectură a generații de studenți buni platnici, fără cercetarea organelor de control ale fiscului comunist, oligarhul de azi era un tovarăș binevenit în Orient, pe la curțile nababilor, de la banali șeici purtători de narghilea la adevărați lideri autocrați, acum morți, purtători de armament ușor și greu, ca Saddam Hussein. Excursiile sale „constructive“, conform tradiției informative a propriei familii, nu se făceau fără acordul, sprijinul și protecția Securității Statului și a organelor de partid ale regimului comunist. Ce se mai întâmpla „peste hotare“, din aceste puncte de vedere, era „bașca“. Profit „balșoi“, ca să zic așa. Relațiile sale clientelare s-au perpetuat imediat după lovitura de stat din 1989. Petrolistul de paradă care se laudă că a obținut primul certificat de afacerist al țării, din mânuțele lui Petrică, Roman, și lăbuțele lupului, Iliescu-KGB, s-a făcut peste noaptea cea lungă din decembrie 1989 stâlp al „liberalismului“. Peste ani, băiețașul răsfățat al nomenklaturii roșii, în frunte cu tovarășa Elena Ceaușescu, micul fesenist al lui Silviu Brucan, Petre Roman, navetist-șef prin țări străine, ca și profitorul „Dinu“, s-a transformat și el, din „os de ardelean“, în „os de liberal“. În timp ce regimul lui Iliescu îl transforma în miliardar din averea națională a României, „Dinu“ se juca și de-a politica și-și lua „aripi“, supervizat de vechii săi tovarăși de drumuri. Un specialist al informațiilor românești, profesor de contraspionaj, face într-un context mai larg unele precizări scriptice care, puse cap la cap cu amintiri din epoca recentă, devin faptice: „În privința PNL, o aripă liberală – dacă vă aduceți aminte de «aripile» de atunci – s-a înființat, însă, la un alt serviciu, și de aici marea dihonie între unii și ceilalți. Și între liberali, dar și între directorii serviciilor respective. În fapt, unele dintre cele circa 120-130 de partide existente la un moment dat s-au înființat prin «ordine de misiune»“. Punct.
De la capăt. În aceeași perioadă în care premierul PSD Adrian Năstase îl scutea pe „prietenul său“ oligarh Dinu Patriciu de plata unor datorii de 725 milioane de dolari, transformându-le în acțiuni și amânând cu șapte ani plata lor, „distinsul“ viitor vânzător al Rompetrol și miliardar avea o întâlnire de afaceri, „oneste“, cu un alt miliardar roșu, pălmaș al regimului comunist, Dan Voiculescu, zis și Felix de GRIVCO. Cei doi plănuiau, acoperiți de „liniștea“ regimului Iliescu și plapuma corupției instituționalizate, devalizarea Petromului. Conform stenogramei întrevederii de taină, republicată de jurnalistul independent Dan Badea pe blogul său, artizanii de azi ai Coaliției anti-Băsescu și patroni murdari ai unor trusturi de presă prostituată discutau – probabil la fel ca în întâlnirile recente avute cu Roșca Stănescu, Teodor Meleșcanu, Adrian Năstase și Sorin Ovidiu Vîntu – despre promovarea „mediului de afaceri“ românesc.
Printre picături: „Am putea să derulăm operațiunile bancare printr-o bancă rusească destul de solid. Am rezolvat, în principiu, fondul de rulment, am mers pe o cifră de 30-40 de milioane pe lună“, spune „Felix“, doct. „Dinu“ intervine: „Sorin Ovidiu Vîntu nu numai că a afirmat că este interesat de Petrom, dar acum este deja la Moscova să discute chestia asta cu Safin“. „Liberalul“ din el mai adaugă: „Mâine mă întâlnesc cu Iacubov și ăsta e mai puțin sofisticat decât Hrebenciuc“. „Umanistul-conservator“ parafează înțelegerea și creează paravanul: „Facem fifty-fifty și-i băgăm pe americani în față, e bine?“. Păi cum să nu fie bine?! Chiar dacă afacerea nu le-a ieșit precum plănuiau, pentru că rechinii mai mari, de la Moscova, unde era plecat „Sorinache“, se pare că și-au băgat austriecii mai mici la înaintare, restul planurilor lor mărețe pentru binele românilor s-au blocat, în 2004, de apariția lui Traian Băsescu. Căpitanul ajuns președinte, deși era fezandat ani buni de un veritabil șantajist de presă, n-a răspuns la comenzile „grupului de investiții“ KAZ-GRIVCO-FNI, reprezentat de săracii „oameni de afaceri“ Patriciu-Voiculescu-Vîntu.
Au încercat să-l dea jos, prin Referendumul pus la cale pe pontoanele de la Snagov. Nu le-a ieșit. Apoi, după compromiterea manechinului Tăriceanu, au găsit o altă păpușică, de data asta cu nume de floare: un Crin cules din fundul curții lui Patriciu, tot de la Snagov. Ofilit prea devreme în fața „prostănacului“ Geoană, i l-au oferit pe tavă stăpânului inelelor lor: lui Iliescu-KGB, tătukul derbedeilor comunistoizi cu ștaif și avion la scară. „Liberalii“ roși și roșii, profitorii de aur negru ai regimurilor Ceaușescu-Iliescu-Constantinescu, păpușarii decrepiți ai Coaliției anti-Băsescu au vândut la kilogram ultimele rămășițe ale memoriei înaintașilor liberali, făuritori ai României Mari. După 20 de ani, Iliescu-KGB a furat și „revoluția bunului-simț“. Păcat, păcat de sângele vărsat…
