Cred că doar puțini oameni din România, atunci când se gândesc la 21 decembrie, au în cap, în loc de jertfa tinerilor români din 1989, aniversarea zilei de naștere a „generalissimului“ Stalin. Printre aceștia, cu siguranță, se află și Sorin Ovidiu Vîntu, braț la braț cu Iliescu-KGB.
Aflat la final abrupt de carieră ca speculant financiar înbătrânit în rele, mogulul de Deltă s-a auto-deconspirat la ultima sa Gală „Zece pentru România“ sărbătorită în libertate. An de an, fostul pușcăriaș și-a propus să-și spele trecutul lipindu-se, pentru „onorabilitate“, de câte o figură mai notabilă, de la generali de Securitate la foști șefi de stat, de la personalități reale la făcături de scenă, cu toții supuși slăbiciunii banului, alimentat cu sârg din rezervoarele fraudelor comise, de zeci și sute de milioane de euro. Anul acesta, obsesia sa pentru obținerea de „respect“ la kilogram i-a depășit limitele conspirativității, devoalându-i cras filiația pro-sovietică și anti-românească.
Invitarea la București a lui Mihail Gorbaciov, tartorul asasinatelor din decembrie 1989, chiar la locul crimei de acum 20 de ani, este o insultă nemăsurată la adresa tuturor românilor. Dacă ne gândim că evenimentul urma să fie asezonat cu instalarea președintelui de paie al Kremlinului, Mircea Geoană, prea-des navetistul de pe centura Moscovei și „prostănacul“ lui Iliescu-KGB, care ar fi primit pe gură sărutul țarului roșu „live“ pe scena Ateneului Român – alt afront ordinar – avem o viziune asupra megalomaniei care-i animă pe dușmanii României. Dar planul nu le-a ieșit. Geoană nu este președinte, Iliescu e gata arestabil și Gorbaciov n-a mai venit. I-a fost frică să nu ajungă și el la Târgoviște… Șampania pregătită pentru aniversarea lui Stalin la vila oligarhului roșu a rămas nedeschisă. Gușă a fugit în Austria cu platourile de saleuri, Freciu a fost reținut pe Otopeni și Popa e după gratii la Jakarta. Numai Tatulici a rămas la datorie, zdrăngănind la balalaikă. În fața lui, pe scenă sau lafăindu-se în fotoliile de la Ateneu, conferindu-i o ultimă „onorabilitate“ mult visată devalizatorului FNI, o mulțime pestriță se prostitua în direct lustruind la poleiala Realitatea TV.
La aceeași oră, în stradă, părinții, frații și prietenii tinerilor uciși pe 21 decembrie 1989 plângeau, cuminți, nebăgați în seamă de reflectoarele fabricii de minciuni a micului Stalin de Deltă. Câțiva anticomuniști îngânau la Baricadă din imnul Pieții Universității: „Și nici nu vă pasă, de cei ce nu mai sunt/ De cei ce vă acuză, de-acolo din mormânt…“. Anul 20 ar trebui să demonstreze că, dacă nu prostituatelor publice, măcar statului român îi pasă de cei ce nu mai sunt. Și vinovații de crimele din decembrie sunt pedepsiți. Nu în ultimul rând, în lumina recentelor dezvăluiri ale unor generali aflați în focul evenimentelor, în boxa acuzaților ar trebui să se afle, alături de Iliescu, și invitatul „de onoare“ al lui Vîntu, tovarășul Gorbaciov. Asta dacă vom mai avea un stat român…
