Pentru prezentatoarea stirilor de noapte de la PRO TV, sfarsitul saptamaanii va fi unul de foc, Amalia Enache avand de -infruntat- doua aniversari intr-un interval scurt de timp: sarbatorirea a doi ani de colaborare cu Mihai Codreanu la pupitrul stirilor de noapte si implinirea varstei de 28 de ani. Daca joi seara va fi sarbatoare in redactia stirilor PRO TV, pentru aniversarea de duminica, Amalia Enache planuieste o intaalnire cu prietenii.
– Doua evenimente fericite la sfarsit de saptamana. Cum se vor derula aceste aniversari?
– Cei doi ani de prezentare ii sarbatorim prin munca! Sper sa fie o emisie usoara, fara peripetii. Anul trecut, am sarbatorit toata echipa de noapte cu inghetata. Acum am mai crescut si noi, asa ca trecem la lucruri mai serioase… prajituri, poate? In plus, Mihai va primi si un cadou de la mine.
Cat despre ziua mea, ce sa spun? Vreau s-o petrec cu prietenii.
– Doi ani la pupitrul stirilor PRO TV inseamna o performanta pentru orice stirist. In cazul tau a fost vorba de un cuplu de prezentatori. Cum se sudeaza o asemenea echipa, astfel incat sa nu existe probleme in timpul emisiei?
– Daca il respecti pe celalalt si ideea de echipa, daca nu vrei sa iesi tu in evidenta, daca esti atent pana si la tonalitatile celui de langa tine, totul merge ca uns! N-ai nevoie de sudura. Totul pare dintr-o bucata. E ca la tenis, cand joci la dublu. Exista reguli, coordonare si, obligatoriu, compatibilitate intre coechipieri.
– Cum este Mihai ca si coleg? Exista momente in care va deconectati de la stirile pe care urmeaza sa le prezentati? Aici ma refer in special la pauzele publicitare…
– Mihai e -jumatatea- mea profesionala. In general tine la ironie, iar contrazicerile care mai apar le rezolvam repede, fara arbitri. Glumim in redactie, glumim in studio inainte de inceperea stirilor, intre prezentari si in pauzele publicitare. Intre noi si cu toti din echipa! Eu comentez cu privire la multe lucruri: la tabieturile lui, la unele personaje din stiri… Mihai imi spune sa am grija sa nu ma musc vreodata de limba ca nu cumva sa mor otravita! Dar si el e la fel. Numai ca munca e munca si devenim amandoi seriosi si concentrati cand editam stirile sau cand le prezentam. Sau macar unul dintre noi! Asa ca totul merge struna!
– De obicei, stiristii sunt comparati cu niste roboti, care executa si atat. Esti de acord cu aceasta afirmatie? Putem vorbi si de un mod de prezentare -uman-?
– Exista si roboti umani? Asta asa, ca sa vedeti ca are dreptate Mihai cand zice ca am limba otravita! Oamenii nu se uita la televizor decat daca plac -omul- din acea cutie. Stirile sunt facute de oameni, scrise de oameni si, imi place mie sa cred, citite de oameni. Si dovada nu sunt balbele, cum le place unora sa creada. Orice meserie ai avea pe lumea asta, daca esti bun, faci tot ce-ti sta in putinta sa nu gresesti. Iar la un prezentator de stiri, ce inseamna sa-ti faci munca fara greseala? Informatia sa fie corecta si tu sa vorbesti fara cusur. Asa cum la un bucatar mancarea prea sarata sau usor arsa inseamna greseala, la un prezentator, dezinformarea sau balba inseamna greseala. Cand nu exista asta, n-ai de-a face cu un robot, ci cu un profesionist. Asadar, cred ca putem vorbi de un mod de prezentare profesionist sau de unul prost, atata tot.
– Cum arata o zi normala, pana intri in emisie?
– Dupa ce ajung la serviciu? Vad ce stiri avem in ziua respectiva, dupa care, alternativ cu Mihai, intr-o zi scriu si prezint promo cu cele mai importante trei subiecte ale zilei, iar in ziua urmatoare scriu minieditorialul de la inceputul stirilor de ora 23.00. Apoi, hotaram -planurile- cu producatorul, adica fiecare stire din sumar pe ce incadratura o prezentam: plan general in care aparem amandoi sau prim-plan cu unul dintre noi. Dupa aceasta faza, impartim textele primite de la reporteri si trecute pe la editor, le reeditam dupa gustul fiecaruia dintre noi, dupa care alegem hainele si mergem la machiaj. Mai departe… se vede la televizor.
– Ceva planuri de vacanta sau mutarea in casa noua iti va ocupa tot timpul?
– Nu ma mut! Am cumparat casa in care am stat cu chirie timp de cinci ani, deci mi-am schimbat doar statutul: din chirias, am devenit proprietar. Evident ca vreau sa plec undeva in concediu dupa un an de munca. In plus, nu sunt genul de persoana care sa-si faca o pasiune din peretii casei.
– Dupa atatia ani de PRO TV, Bucurestiul iti mai ofera surprize? Te intreb pentru ca, in general, oamenii de televiziune care ajung aici se adapteaza mai greu acestui ritm infernal…
– Eu sunt inca de la inceput ca pestele in apa in Bucuresti. Imi place dinamica oamenilor de aici. E adevarat insa ca mi-am facut un fel de -rezervatie-, cu oameni dragi alaturi de care imi incarc bateriile. Mie imi place sa merg ori cu scuterul, ori pe jos, asa incat descopar mereu stradute si locuri frumoase.
– Ce ai schimba daca ai fi edilul Capitalei?
– Mi-as repartiza case si as acorda contracte preferentiale prietenilor si rudelor mele, ca sa respect traditiile? Cred ca as face tot posibilul ca zona veche sa fie renovata si transformata in loc de promenada. As repara strazile, as curata parcurile si as da gratuitate pe tramvai, troleibuz, metrou pensionarilor… Ah, nu sunt in campanie electorala?
