Gavrila Patru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Costel Constantin, Liviu Craciun, Ilinca Tomoroveanu, Traian Stanescu, Maia Morgenstern, Matei Alexandru, Mircea Albulescu, Eusebiu Stefanescu, George Motoi, Valentin Uritescu si Constantin Dinulescu sunt actorii de cinci stele din distributia spectacolului-lectura -Ancheta- de Peter Weiss, ce va fi prezentat maine, de la ora 11.00, la Sala Atelier a Teatrului National, evenimentul fiind dedicat Zilei Holocaustului.
-Ancheta. Oratoriu in 11 canturi- este un text pe cat de sobru si de analitic, pe atat de emotionant, de incitant si sa rascolitor.
Rand pe rand, sunt audiati acuzatii si victimele in incercarea de a stabili adevarul istoric privind genocidul. Granita dintre acuzati si martori este de cele mai multe ori labila, victimele fiind dintr-o anumita perspectiva la randu-le calai. Pe cata vreme acuzatii isi pastreaza identitatea, avand un nume, distingandu-se prin gest si limbaj de cei din jur, victimele raman anonime, niste simple cifre in bilantul contabil al mortii, exact ca la Auschwitz.
Lagarul de la Auschwitz – un infern dantesc modern
Pe Weiss il intereseaza lagarul de la Auschwitz nu doar ca realitate istorica, de arhiva, muzeala, ci si ca realitate prezenta, implicit ca metafora a unui anumit tip de relatii economice si interumane.
Dramaturgul incearca sa traseze liniile de continuitate ce leaga trecutul de prezentul economic infloritor al Germaniei post-naziste, sa analizeze perpetuarea unei mentalitati, a unui mod de gandire ce a permis ororile de la Auschwitz. El prezinta acest lagar de concentrare ca pe un infern dantesc modern, ce a fost posibil doar gratie tehnologiei moderne, gratie unei implicari puternice a marii industrii germane si a interesului de capital in aceasta sinistra -afacere-. In aceste aspecte consta, de altfel, actualitatea textului, precum si dimensiunea sa pedagogica.
Lili Tofler – reprezentanta victimelor Holocaustului
Cele 11 canturi, structurate in cate trei parti, se asemana cu -Divina comedie- a lui Dante, beneficiind si de trimiteri la simbolistica crestina, in care cifra 11 intruchipeaza raul.
Titlurile celor 11 canturi urmeaza o traiectorie plina de tensiune, de la exterior la interior, de la individ la mase, de la uman la animalic sau de la viata la moarte. Pe masura ce textul inainteaza, traiectoria mortii devine tot mai impersonala, tot mai eficienta si mai monstruoasa.
Din anonimatul milioanelor de victime ale Holocaustului, Weiss a ales sa scoata un singur individ, Lili Tofler, o femeie tanara al carei destin este reprezentativ pentru ceea ce s-a intamplat la Auschwitz. Pentru aceasta piesa, dramaturgul a renuntat la semnele de punctuatie, pentru a evita orice sugestii interpretative de ordin emotional. In cazul textului sau, nu apare niciodata cuvantul evreu, deoarece printre victimele Holocaustului nu s-au numarat doar evrei, ci si rromi, polonezi, prizonieri de razboi sovietici, persoane cu handicap mental sau minoritari sexuali.
Nici macar cuvantul Auschwitz nu se rosteste vreodata pe scena, pentru ca, in piesa lui Weiss, Auschwitz este un exemplu, nu un caz singular, un -model- actual de societate, o metafora pentru un anumit sistem economic, si nu un simplu episod istoric.
Weiss – regizor experimental
Nascut la 8 noiembrie 1916, la Nowawes (Postdam), Peter Weiss este inscris in galeria celor mai importanti scriitori europeni de limba germana ai secolului XX. De-a lungul vietii, pe langa scrieri, Weiss a fost si realizator de filme experimentale, precum -Studiu I: Trezirea-, -Studiu II: Halucinatii-, -Schita de studiu IV: Eliberarea- si -Studiu V: Caleidoscop-, pictor, grafician si autor al unor colaje magico-realiste, apropiate de arta lui Max Ernst si inspirate de prietenia ce l-a legat pe creatorul lor de scriitorul Hermann Hesse.
