In 1992, in urma scandalului Rodney King, strazile din Los Angeles au devenit un adevarat teatru de lupta. In 2005, cartierele periferice ale Parisului sunt cuprinse de flacari. Exista vreo legatura intre cele doua evenimente? Categoric! In ambele cazuri, este vorba despre rabufnirea tinerilor din zonele sarace, fie ca se numesc -ghetto- sau -banlieue-, tineri ajunsi la limita rabdarii. In plus, exista si o legatura muzicala transmisa de exponentii strazii, artistii Hip-Hop.
Si in cazul Los Angeles si acum, cand Parisul este mistuit de flacari, artistii Hip-Hop au prevestit aceste evenimente cu multi ani in urma, muzica fiind singurul mod prin care mesajul lor poate iesi din ghetto-uri. In nici unul dintre cazuri autoritatile nu au ascultat vocea strazii.
-Ce te retine sa dai foc?-
Exemplele sunt nenumarate, in cazul revoltelor din Paris ele fiind prezentate in editia online a BBC News.
Materialul semnat de Hugh Schofield (corespondentul BBC la Paris) incepe cu versurile -Ce se intampla?/ Ce te retine sa dai foc?/ Anii trec, insa totul ramane la fel/ Ceea ce ma face sa ma intreb/ Oare cat va mai dura?-, extrase din piesa -Ei nu inteleg-, lansata in 1995 de rapperul Joey Starr (Supreme NTM).
El este departe de a fi singurul artist care a prevestit evenimentele pariziene. Astfel, exemplele continua cu versurile trupei 113: -Orasul este o bomba cu ceas/ De la seful politiei la omul de pe strada/ Toti sunt plini de ura- sau cu versurile piesei -Nu incercati sa intelegeti- semnate de Fonky Family: -Statul isi bate joc de noi/ Drept care ne vom apara/ Nu incercati sa intelegeti asta-. Muzica rap este vocea tinerilor imigranti de peste 10 ani, artisti precum Joey Starr, NTM, Mc Solaar sau IAM fiind considerati deja legende. Noul val al Hip-Hop-ului francez continua prezentarea problemelor din cartierele periferice si a conditiilor care au dus la revoltele recente. Ei sunt tineri de 20 de ani, in majoritate de origine araba sau africana. Unul dintre ei, Disiz La Peste, abia si-a lansat noul album, intitulat -Povestile extraordinare ale unui tanar in banlieue-. In piesa ce da titlul albumului refrenul suna astfel: -Franta nu este interesata de ce fac eu/ Pentru ea voi fi intotdeauna doar un tanar din banlieue-. Intr-un interviu acordat de curand, Disiz a spus: -Putini oameni din Franta au o atitudine normala fata de noi. Unii sunt fascinati, altii inspaimantati. Exista doua lumii care se lupta direct-. Concluzia a fost trasa insa de Rim-K din trupa 113 care a declarat: -In loc sa doarma in institutiile nationale, ministrii ar fi trebuit sa asculte albumele noastre. Ele reprezinta vocea tinerilor din Franta. Ei ar trebui sa invete sa-si ceara scuze pentru istorie, colonii, pentru lipsa egalitatii sanselor-.
