Daca ar fi sa creionam un portret al corporatistului, nu am ezita sa ne inspiram din descrierea lansata pe site-ul gigel.org.
Potrivit lui Gigel, -corporatistu* provine din Medgidia, Bragadiru sau alta metropola, a venit la Bucuresti si a facut ASE-ul, dupa care a facut practica la o companie de publicitate, zonele <advertiser, copyrighter sau art planner> fiind principalele tinte pentru job. El e genul de om care-si umple CV-ul cu toate trainingurile, team-buildingurile si brainstormingurile posibile, are o functie in limba engleza pe cartea de vizita, manager sau sales fiind obligatorii, se considera un om realizat cu 1.000 de euro pe luna, isi ordoneaza programul pe un Palm luat in rate, acasa asculta Guta, dar la munca vorbeste despre Cafe del Mar si Chillout Moods si mai tot timpul isi critica sefii, cand ei nu sunt de fata-.
La toate acestea, Gigel dixit: -Corporatistul se strofoaca fix ca in filmele americane de doi bani, crezand ca e cool, foloseste cuvinte ca <supertare, man, sau fuckin* shit> – sunt la moda – si e fericit ca ia al 13-lea salariu-.
Scotch please!
Lasand rautatile la o parte, putem semnala un nou moft dedicat corporatistilor din Capitala. Se numeste Teacher*s Film Festival si se vrea a fi un teambuilding inedit. Adica? Pai angajati de la 17 multinationale bucurestene au fost pusi sa faca un scurtmetraj de maximum cinci minute, avand la-ndemana o lista de filme celebre: de la -Matrix- la -Titanic-, de la -Snatch- si -Pulp Fiction- la -Nasul- si pana la -Gladiator- sau -What Women Want?-
Filmele rezultate in urma acestui concurs vor fi vizionate pe 21 si 22 noiembrie de catre un juriul format din Anca Gradinariu (critic), Dan C. Mihailescu (critic literar), Catalina Mustata (actrita) si Florin Zamfirescu (rector UNATC), urmand ca pe 27 noiembrie sa fie decernate cele 13 premii puse in joc (nu se stie care sunt, ca deh, -toti sunt castigatori-). Acest festival este accesibil publicului doar pe site-ul oficial, petrecerea, masa si dansul ramanand intre corporatisti, la Opera Romana. Pentru realizarea filmelor, organizatorii le-au pus la dispozitie corporatistilor asistenta video si de montaj si consultanta de specialitate. Pentru curiosii care vor sa arunce un ochi in ograda companiilor multinationale din Bucuresti, 17 la numar (nu le enuntam din motive de advertising), dovada vie a creativitatii corporatistului poate fi urmarita pe site-ul www.teachersfilmfestival.ro.
Daca tot e la prima editie, pentru anul viitor ne permitem o sugestie: un festival dedicat bugetarilor. Ar fi tare sa vezi -Titanicul- in varianta RADET, -What Women Want?- la Posta sau -Pulp Fiction- prin depourile RATB, nu-i asa?
