De luni pana miercuri, -Cristi Tabara pe ei- la ProCinema si InfoPro, tratand fara menajamente si uneori cu duritate problemele care-i macina pe romani, iar in fiecare duminica discuta despre carti la emisiunea -Parte de carte-, de la PRO TV. Ipostaze oarecum marginale daca luam in calcul orele la care se desfasoara cele doua emisiuni: un midnight-caller si un matinal. Si totusi, Cristi Tabara continua sa aiba -trecere- la public fara scandal sau supraexpunere media, iar cand nu, -Tabara pe ei- are doua refugii: lectura si muzica…
– De cand a aparut la PRO TV, Cristi Tabara si-a castigat un loc sigur in inimile romanilor, indiferent de -sarcinile- profesionale. Acum, -Cristi Tabara pe ei-! Cum este aceasta postura de midnight-caller? Si care -ei-?
– Pentru mine postura nu e chiar noua. Inainte sa fi venit in acest trust de presa, am fost gazda unui midnight-caller la un post de radio din Oradea. Asa ca nu mi se pare ca fac ceva chiar foarte neobisnuit. Cat ii priveste pe -ei-, este vorba despre toti cei care, dintr-un motiv sau altul, au explicatii de dat pe marginea temei puse in discutie. Iar tema este data, in general, de subiectul principal al zilei, care este dezvoltat apoi in toate directiile posibile.
– Discutiile sunt de foarte multe ori aprinse, o ipostaza mai rara pentru Cristi Tabara. Care este efectul acestei emisiuni, tinand cont, evident, si de ora nu tocmai potrivita de desfasurare si cam ce ii roade pe romani?
– Feed-back-ul e neasteptat de bun, tocmai tinand cont de ora si de faptul ca show-ul este pe ProCinema, unde nu te astepti la o asemenea emisiune. Nu s-a intamplat niciodata pana acum ca vreunul din cei invitati la emisiune sa nu fi stiut despre ce show e vorba. Pentru romani, problemele arzatoare sunt cele care le pot influenta in rau existenta, fie pe termen scurt, fie pe termen lung.
– Pentru realizarea acestei emisiuni te-ai inspirat in vreun fel din experintele traite la -Te vezi la Stirile PRO TV- sau subiectele alese spre dezbatere tin strict de evenimentele zilnice?
– Experientele din caravana completeaza din plin subiectele emisiunii, fiindca putem face o contextualizare realista a temei puse in discutie. Abia atunci cand iesi din redactie si pleci prin tara iti dai seama ca exista riscul sa rupi stirile din context si sa prezinti subiectul saracit de anumite sensuri sau implicatii sociale, politice sau economice si de perspectivele celui de acasa.
– Din punct de vedere informativ, trecem printr-o perioada plina de scandaluri. Oare telespectatorii chiar sunt pregatiti pentru atatea informatii contradictorii?
– Cred ca da, chiar daca sunt in egala masura si scarbiti de prea multa mizerie. Cu toate acestea, ei au nevoie de lamuriri, de pareri si puncte de vedere care sa-i ajute sa si le formeze pe ale lor.
– Schimband putin spectrul, ajungem la -emisiunea de suflet- de la PRO TV, -Parte de carte-. Zicala -cine are carte are parte- mai are vreo legatura cu realitatea romaneasca acum, cand sistemele valorice s-au schimbat considerabil?
– Oricat de radical s-ar schimba sistemele de valori, tot cel care detine informatia este cel favorizat. Or, lectura este una dintre cele mai directe si autorizate surse de informatie. De aceea, realitatea romaneasca neplacuta a momentului nu exclude utilitatea lecturii, ba chiar cred ca cei care vor intelege rostul cititului vor castiga batalia cu mediocritatea romaneasca temporara. Poate ca vremurile tulburi ar putea defavoriza anumite lecturi, cum ar fi beletristica, in beneficiul altora, cum ar fi politica sau economia. Dar cititul in sine nu-si va pierde niciodata rostul pentru cei care stiu clar ce vor in viata, dincolo de problemele societatii.
– De cativa ani, cartile controversate domina autoritar topurile de vanzari, cum este si cazul romanului -Codul lui Da Vinci-. Ce a dus la aceasta schimbare: atractia cititorului pentru scandal sau pur si simplu schimbarea politicii de marketing a editurilor?
– Cate ceva din fiecare. Editorii trebuie sa vanda, lumea cere si carti -usurele-, iar scriitorii trebuie sa traiasca, nu-i asa? Dar nu trebuie sa fim descurajati: carte buna se scrie, se tipareste si se vinde in continuare. Totul e ca noi sa vrem sa citim si altceva, pe langa -Codul lui Da Vinci-.
– Pe fondul unei comercializari masive a tuturor domeniilor culturale, Cristi Tabara este o exceptie de la regula, fiind respectat si iubit fara sa se expuna. Acest gen de vedeta mai poate supravietui in canibalismul actual de imagine?
– Nu stiu, dar cred ca in orice piata este nevoie de o oferta aparte, poate chiar minoritara. De aceea, nu cred ca sunt in pericol in fata comercializarii, mai ales ca nu ma deranjeaza pozitia oarecum marginala. Cu timpul, ea poate deveni principala, deoarece gusturile si regulile pietei se schimba des. In plus, -comercial- inseamna -vandabil-, nu neaparat -mediocru- sau -facil-.
– Putini sunt cei care l-au auzit pe Cristi Tabara vorbind despre muzica, un segment la care, de altfel, se pricepe foarte bine. Ce te deranjeaza la aceasta industrie? Faptul ca mainstream-ul a sufocat definitiv underground-ul? Aici ma refer si la piata interna…
– Mainstream-ul este trecator, iar nenumaratele remix-uri, cover-uri si remake-uri dupa hituri vechi, multe chiar din zona rockului, demonstreaza ca roata muzicii, ca si roata modei, se invarte si se orienteaza catre retro (vezi remix-ul dupa YES, -Owner Of A Lonely Heart-). Mainstream-ul este destul de sarac si de lipsit de imaginatie si de resurse, mai ales in fata presiunii caselor de productie (in vest). Pe de alta parte, asa-numitul underground este departe de a fi marginal sau desfiintat. Cat priveste calitatea din muzica interna, totul depinde de referentialul pe care ti-l alegi. Eu cred ca exista muzicieni, trupe si piese valoroase, dar exista si foarte mult lest, nulitati si public mediocru. Mai cred si ca industria muzicala romaneasca este fals intretinuta, cata vreme doar patru-cinci trupe vand albume si bilete in mod real. Concertele gratuite sunt una din bolile muzicii romanesti, care omoara competitia, deci omoara calitatea si competenta.
– Dintre aparitiile de dupa 1990, care sunt numele care ti-au atras atentia? In cazul rock-ului, multi spun ca o data cu caderea -Cortinei de Fier- s-a cam terminat acest curent. Se mai pot compara actualii artisti cu nume precum Black Sabbath, de exemplu?
– Rock-ul nu numai ca n-a murit, dar a ajuns sa produca nume chiar mai valoroase decat Black Sabbath. In timp ce Ozzy Osbourne se face de ras in concerte ratate si seriale tv proaste, trupe ca Ozric Tentacles, Dream Theatre, Porcupine Tree, Tool, Megadeth si Black Label Society rup piata genului si fac concerte cu sute de mii de bilete vandute. Exemple ar mai fi cu nemiluita, dar numele acestor trupe sunt necunoscute doar romanilor, pentru ca aici, pe piata muzicala, inca functioneaza tarele descrise mai sus.
– In acest moment, exista o initiativa legislativa menita sa-i oblige pe organizatorii de concerte sa anunte dinainte cum se va canta: live sau play-back. Cum comentezi acest aspect?
– Cata vreme Madonna, Robbie Williams si Linkin Park – pentru a atinge trei directii diferite – canta live, orice muzician roman care se respecta ar trebui sa faca la fel. In plus, da, cred ca publicul trebuie sa fie prevenit ca i se da o supa la plic, si nu una gatita atunci. Concertul nu e doar muzica in sine, e si show-ul scenic, e si bonus-ul pe care muzicianul il da publicului atunci cand improvizeaza pe o piesa cunoscuta si cand, uneori, scoate ceva chiar mai bun decat originalul de studio. Dar pe scena canta live numai cel care cunoaste muzica! Cei care urca pe scenele noastre si fac un simplu play-back sunt nuli din punct de vedere muzical. Pana si cantatul cu negativ e mai mult de atat. Macar auzi cat de mult i-a fost -lucrata- vocea muzicianul in studio si cat de buna sau de proasta e in realitate…
