Odata cu actul final al selectiei nationale pentru Eurovision, am inceput sa rumeg atent informatiile, pentru a gasi un raspuns la aceasta intrebare. Din capul locului, spun ca nu am nimic cu el. Insa chiar incerc sa-mi dau seama cum ar putea intra intre primii sase la Eurovisionul de la Atena, in conditiile in care, dupa parerea mea, exista multe aspecte care ridica mari semne de intrebare.
In general, cand vrei sa analizezi un artist, iei in calcul: prestanta scenica, vocea, melodia (repertoriul), imaginea scenica, imaginea in media si, nu in ultimul rand, parcursul sau muzical. Or, daca luam trecutul lui Traistariu, observam o lipsa totala de directie muzicala, fie ca vorbim de perioada Valahia, fie ca vorbim de cariera sa solo.
Voce – da, prestanta… ba!
In ciuda premiilor obtinute la tot felul de festivaluri si in ciuda calitatilor vocale certe, Mihai Traistariu nu este un artist cu prezenta, un artist care sa domine din prima secunda cand urca pe scena si pana cand isi termina treaba. El este mai degraba un robot care presteaza dupa un program prestabilit, imaginea sa putand fi comparata cu cea a unui pekinez care s-a trezit fara sa vrea in cusca leilor. Or, si din punct de vedere muzical, si din punct de vedere al imaginii, greselile s-au tinut lant in cazul lui. Ba a facut videoclipuri slow, avand o imagine de dandy, ba a aparut imbracat sport intr-o sala plina de tesatoare, purtand o palarie a la Michael Jackson (?!), ba si-a cumparat jeansi baggy (ieftini) pe care i-a asortat cu lanturi de aur ostentative… Toate astea nu numai ca l-au dezavantajat, insa l-au purtat intr-o continua deriva muzicala. Asa se intampla si acum, inainte de Eurovision. Din acest punct de vedere, se poate spune ca sound-ul piesei sale aduce putin cu cel al piesei care ne-a reprezentat anul trecut. Diferenta uriasa este… show-ul! Or, in conditiile astea, mi-e greu sa cred ca piesa -Tornero- are vreo sansa sa intre intre primele sase. Ca sa nu mai spun ca sound-ul este destul de invechit, o alta meteahna a compozitorilor mioritici.
Haina nu te ajuta mereu
Dar ce te faci cu imaginea de scena? Mai ales cand ai un artist care nu se exteriorizeaza! La acest capitol au intrat in schema Botezatu, Schrotter si Ciobanu, trei nume importante in industria autohtona de moda. Este insa suficient efortul lor? Pot masca niste haine lipsa prestantei scenice?
In nici un caz! Daca nu ai acel -zvac- scenic, poti avea cele mai scumpe haine din lume si cei mai tari dansatori. Publicul la tine se uita! Or, daca nu reusesti sa-i captezi atentia, te taxeaza simplu: ori schimba canalul, ori nu te baga in seama, deci nu te voteaza.
In plus, mai are si gura mare, aruncand laude gratuite aproape in fiecare zi. Iar daca nu e atent, efectul de bumerang ar putea fi devastator. De asta ma enerveaza Traistariu!
