In ciuda performantelor internationale obtinute in ultimii doi ani de regizorii Florin Iepan (-Decreteii- si -Tarzan-), Alexandru Solomon (-Marele jaf comunist-), Ileana Stanculescu (-Podul-) si Dumitru Budrala (-Blestemul ariciului-), pe plan intern, filmul documentar romanesc nu se bucura de prea multa atentie. Pentru a schimba acest aspect, circa 20 de realizatori de documentare, printre care Florin Iepan, Thomas Ciulei, Lucia Hossu Longin, Hanno Hofer, Stere Gulea si Dumitru Budrala au hotarat sa-si exprime nemultumirea fata de unele prevederi ale noului proiect de lege a cinematografiei, printr-o scrisoare deschisa adresata ministrului culturii si cultelor, Mona Musca. Pe de-o parte, semnatarii scrisorii saluta renuntarea la obligativitatea prezentarii filmelor documentare sub forma unei copii-standard pe 35 mm, insa cer ca acest gen de filme sa primeasca macar 20% din valoarea totala a creditelor de la stat.
Ei atrag atentia ca prevederile noului proiect de lege a cinematografiei urmaresc -plasarea filmului documentar in aceeasi categorie a genurilor <minore>, alaturi de filmul de scurt-metraj, filmul de animatie si filmul experimental, cota din buget preconizata acestor genuri cinematografice, luate impreuna, fiind de numai 15%. Tocmai in Romania, singura tara europeana unde portile Televiziunii Nationale sunt puternic ferecate in fata producatorilor independenti si unde, dupa 1989, producatorii occidentali realizeaza in fiecare an cel putin 10 filme documentare, sprijinul statului fata de filmul documentar ajunge sa se rezume la 5% din creditele acordate de Centrul National al Cinematografiei? Este o situatie inacceptabila si incorecta-. Mai mult, semnatarii vor ca proiectele de film documentar sa fie evaluate de o comisie separata la concursul anual al Centrului National al Cinematografiei (CNC) si sa beneficieze de macar o cincime din valoarea creditelor acordate de aceasta institutie de la bugetul de stat.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
