Contrazicand toate pronosticurile, Premiul Nobel pentru pace, decernat ieri la Oslo, i-a fost atribuit avocatei iraniene Shirin Ebadi. Juriul si-a motivat decizia subliniind ca -in calitate de avocat, judecator, lector, scriitor si militant, ea a indraznit sa vorbeasca cu claritate si forta in tara sa si mult dincolo de frontierele ei-. Devenita judecator in 1974, obligata sa-si paraseasca postul dupa 1979, amenintata, inchisa timp de 22 de zile, in anul 2000, Shirin Ebadi este in momentul de fata profesor de Drept la Teheran. Primele reactii internationale au venit din partea guvernului iranian – care s-a declarat -fericit- de atribuirea acestei distinctii -, din partea fostului presedinte al Poloniei, Lech Walesa – care considera alegerea -o mare eroare-, considerand ca laureatul din acest an ar fi trebuit sa fie Papa Ioan Paul al II-lea – si de la Amnesty International – care declara: -Onorand-o pe Shirin, Comitetul Nobel norvegian a recunoscut importanta decisiva a drepturilor femeilor si copiilor si a persoanelor din lumea intreaga care le apara-.
Ca in fiecare toamna, atentia specialistilor si nu numai s-a indreptat, in cursul acestei luni, catre Oslo, unde Academia Regala Suedeza a decernat premiile Nobel. Si ca de fiecare data, surprizele nu au lipsit. Cea mai mare a fost, pentru multa lume, provocata de atribuirea ultimului si, intr-un fel, celui mai important premiu, Nobel pentru Pace. Toate speculatiile obisnuite inaintea decernarilor ii indicau drept principali favoriti pe Papa Ioan Paul al II-lea si pe Vaclav Havel, cele doua personalitati charismatice, ale caror trasee publice au fost atat de intens urmarite si apreciate in intreaga lume. Dar… Pentru prima data de la infiintarea Nobelului pentru Pace, in 1901, premiul i-a revenit unei femei: avocata iraniana Shirin Ebadi, prima femeie judecator din Iran inaintea revolutiei islamice, obligata dupa aceea sa-si paraseasca postul si tara. Preocuparea ei constanta pentru apararea drepturilor femeii si ale copilului a prevalat, in viziunea juriului, asupra demersurilor internationale ale Papei sau eforturilor anticomuniste ale presedintelui Havel, pentru a cita numai doua dintre personalitatile cuprinse in lista de 165 de candidati.
Mai putin surprinzatoare a fost, anul acesta, atribuirea Nobelului pentru Literatura, sud-africanul John Maxwell Coetzee aflandu-se de foarte multi ani pe lista -de asteptare-, alaturi de nume ilustre, cum ar fi, pentru a da un singur nume, Mario Vargas Llosa. Nascut in 1940 la Cap, de origine bura si engleza, cu studii in Anglia si apoi in SUA, Coetzee a debutat in 1974, la Johannesburg, cu Dusklands, impunandu-se pe plan international insa in 1980, cu romanul Waiting for the Barbarians (Asteptandu-i pe barbari). A urmat un sir lung de scrieri, dintre care amintim Life and Times of Michael K (1983), Foe (1986), In the Heart of the Country (1977), Age of Iron (1990), Disgrace (2001). Michael K si Disgrace ii vor aduce Booker Prize, devenind primul scriitor distins de doua ori cu acest prestigios premiu.
Juriul Academiei Suedeze si-a motivat alegerea relevand -compozitia indrazneata, dialogul pregnant si demersul analitic stralucit- al operelor acestui autor ce s-a dovedit un -sceptic scrupulos, nemilos in critica adusa nationalismului crud si moralei cosmetizate a civilizatiei occidentale-.
Coetzee este al doilea laureat Nobel din Africa de Sud, dupa Nadine Gordimer (1991). Autor alb intr-o tara cu populatie de culoare majoritara, scriitorul isi impregneaza opera cu analiza ideilor si comportamentelor apartheid-ului, care, dupa parerea sa, se pot dezvolta oriunde. Personajele sale sunt indivizi care traiesc sub apasarea istoriei, intr-un univers in care -pasivitatea nu este numai cerul negru care striveste personalitatea, este, de asemenea, ultimul mijloc de care dispune omul pentru a sfida o ordine represiva sustragandu-i-se. Explorand slabiciunea si infrangerea, Coetzee sesizeaza esenta divina a omului-, pentru a cita, inca o data, Academia Suedeza.
Opera lui Coetzee a fost tradusa in peste 20 de limbi (nu si in romaneste). Autorul, care este in egala masura traducator si critic literar, face parte din specia rara a solitarilor, ocolind presa si notorietatea. De altfel, chiar in aceasta ocazie exceptionala, agentul sau a transmis presei refuzul oricarui interviu. Ultimul roman al celui care a deschis seria premiilor Nobel in 2003 (serie incheiata, cum am vazut, de iraniana Shirin Ebadi), intitulat Elizabeth Costello, este povestea unei scriitoare australiene (tara in care Coetzee traieste de anul trecut), care, evitand iuresul vietii publice, se refugiaza in contemplarea filosofica.
Premiile Nobel vor fi inmanate in 10 decembrie, ziua comemorarii mortii fondatorului lor, Alfred Nobel, disparut in 1896.
