Dupa petrecerea desfasurata sambata in Piata Constitutiei, cand zeci de mii de bucuresteni si-au luat ramas bun de la actorii telenovelei -Numai iubirea-, se nasc o sumedenie de intrebari. In primul rand, ceea ce am vazut la fata locului m-a socat definitiv: circa 90% din spectatori erau copii! Si atunci, stai si te intrebi: oare asa se vor construi sistemele de valori ale copiilor? Cu telenovele? O fi bine, o fi rau? Pareri pro si contra exista in egala masura, insa ceea ce ramane este succesul! -Numai iubirea- a fost un fenomen national, in ciuda criticilor, un deschizatori de drumuri pentru acest gen de productii de televiziune. Cu ocazia intalnirii din Piata Constitutiei, am hotarat sa disecam acest succes, precum si provocarea urmatorului proiect (-Lacrimi de iubire-), cu unul dintre artizanii din umbra ai acestui fenomen, regizorul Iura Luncasu.
– Acum noua luni, nu auzise nimeni de Iura Luncasu. Dupa maratonul -Numai iubirea- se poate spune ca esti un regizor fericit si, de ce nu, invidiat. Cum s-a ajuns la acest proiect?
– Inainte de -Numai iubirea-, am mai lucrat la niste proiecte, ce-i drept de dimensiuni mai mici, precum -In familie- sau -Casatorie de proba-, niste etape pe care a trebuit sa le parcurg. Intotdeauna stiam cum se poate ajunge la succes, insa simteam ca pe piata de televiziune exista o anumita teama in ceea ce priveste investitia puternica intr-un proiect ambitios. Cu timpul insa, s-au deschis niste porti importante, iar acum admir curajul producatorilor care au investit in aceasta telenovela. Si eu am strambat din nas cand am auzit de telenovela, insa m-am trezit foarte repede din aceasta prostie si mi-am spus ca daca stim ce vrem, nu poate iesi rau. Telenovela este un gen, nu o crima, si ma bucur ca i-am convins si pe actori sa creada acest lucru, pentru ca si ei aveau la inceput pareri destul de contrare. Impreuna am reusit sa aratam ca telenovela romaneasca poate avea niste criterii sanatoase, chiar daca ritmul de lucru este infernal.
– Cum ai reusit sa mentii povestea vie atata timp? Cred ca nu a fost usor sa lucrezi cu actori, vedete de televiziune sau cantareti…
– Este adevarat, insa aici nu poti spune ca actorul profesionist este avantajat, pentru ca el vine din alta poveste. Sebastian Papaiani, de exemplu, stie ca rolul lui se pregateste mai mult de obicei, insa aici un episod se trage intr-o zi, deci absolut toti o iau de la zero. Cum mentinem interesul publicului? Cred ca prin faptul ca ne preocupa in detaliu de toate lucrurile. Incercam sa facem situatii firesti chiar din faza de concepere a scenariului, tinand cont de ce il intereseaza pe telespectatorul roman. La -Numai iubirea- am incercat sa evitam subiectele anoste pe care publicul nu le-ar fi gustat sub nici o forma. De aceea am ales ales personaje variate, care de multe ori sunt puse in situatii grele, situatii din care publicul sa-si poata extrage repere.
– La prima vedere, triunghiul amoros format in jurul lui Dan (Papi) a fost cheia succesului pentru -Numai iubirea-. Sa fie doar atat?
– In mod cert nu. Eu nu mi-am pus niciodata problema asa. Eu fac povestea in intregul ei si nu ma intereseaza sa apara in fata un personaj sau altul. Intotdeauna incerc sa transpun toate personajele in poveste. Nu sunt de acord sa vad un spectacol de teatru sau un film, iar la final sa spun -ce actor genial este Marcel Iures-! De aceea am condimentat povestea cu tot ce a fost necesar, cu toate resursele, chiar si in timpul scurt pe care l-am avut la dispozitie. Sigur ca acest triunghi amoros a starnit cel mai mare interes, insa si celelalte povesti au avut un rol extrem de important.
– Dintre cei trei, doar Alexandru Papadopol este actor profesionist. Si totusi, Oana Zavoranu, Corina Danila si ceilalti s-au integrat bine in personaje. Or, aici intervine castingul, o mare problema a filmului romanesc…
– Chiar este o problema, insa cred ca am reusit sa gasesc oamenii care au ajuns cel mai rapid la personaje. Aici nu ai timp sa te pregatesti prea mult, si sa stii ca intre actorii profesionisti si cei care vin din televiziune sau muzica n-au existat diferentieri. Toti au lucrat la fel. Decat sa aleg un actor profesionist, bun, care insa are nevoie de timp pentru a intra in personaj, prefer sa o iau pe Oana Zavoranu, pentru ca iti aduce firescul rapid si este disponibila pentru acest gen de rol. In plus, ea este si foarte talentata, si asta s-a vazut in timpul momentelor prin care a trecut in serial. Nu poti sa o tii 100 de episoade doar pe criteriul -foarte potrivit-. Cat despre Papadopol, eu am fost cel care a insistat sa joace rolul Dan Bratu, pentru ca la inceput el trebuia sa fie Victor. Iata deci cat de mult conteaza castingul unui proiect, indiferent ca este film sau serial de televiziune.
– Cele noua luni de maraton au format o adevarata garda de vedete. Putin ciudat pentru Romania, pentru ca multi credeau ca nu vom avea parte de o astfel de cultura sau, ma rog, subcultura – aici parerile sunt impartite. Aici se naste o intrebare rautacioasa: oare asa se vor cultiva sistemele de valori ale copiilor?
– Exista inca mentalitati ciudate, insa cu siguranta se vor schimba. Noi am plecat de la ideea ca vom face greseli, era si firesc de altfel, insa nu am vrut sa facem prostii. Nu vrem sa oferim in nici un caz subcultura, ci povesti reale pe care le tratam cinstit. La un moment dat, chiar am spus: -Hai sa le inchidem gura, hai sa facem ceva sa le dovedim ca n-au dreptate-. Sigur, -Numai iubirea- nu a reusit 100% acest lucru, insa, in randul profesionistilor, parerile contra s-au atenuat considerabil. Este o perioada de pionierat in acest domeniu si este normal sa existe critici. Prin acest proiect, am reusit sa dovedim ca se poate, iar reactia publicului vorbeste de la sine. Mai mult, in -Numai iubirea- exista secvente memorabile, fapt confirmat de actorii profesionisti. La inceput, au fost cativa care au recunoscut ca au acceptat sa joace asa, pentru a-si completa veniturile, argumentand cu celebra fraza -pasiunea mea e arta, cultura…- Ulterior insa, mi-au spus ca sunt secvente care ii fac sa fie mandri ca au jucat in telenovela.
– -Numai iubirea- s-a incheiat, urmeaza -Lacrimi de iubire-, o provocare mult mai grea daca ne gandim ca vine dupa un succes urias. Cum ataci cea de-a doua telenovela romaneasca?
– Daca la -Numai iubirea- nu am avut emotii, pentru ca am simtit ca totul merge bine, -Lacrimi de iubire- inseamna o provocare mult mai mare. Pe de alta parte, si dorinta mea de a creste putin proiectul este mai mare. De data asta cred ca trebuie sa acceleram putin tempoul de lucru si sa umblam mai mult la detalii, mai ales ca avem deja o experienta in acest domeniu.
– Si totusi, o parte din actorii din -Numai iubirea- apar si in acest proiect. Nu exista riscul aparitiei unui sentiment de deja-vu?
– Daca acest sentiment ar aparea, inseamna ca regizorul este tampit si ca nu si-a facut meseria. Exista acest pericol, insa nu vor fi aceleasi roluri. Am vazut zeci de filme cu Al Pacino si nu ne-am plictisit, nu-i asa? Ca sa nu ai astfel de probleme, totul trebuie sa fie credibil si firesc, iar daca publicul se identifica cu povestea, batalia este castigata. Dupa succesul cu -Numai iubirea-, am fi putut sa intram trei-patru luni in concediu. Ei bine, situatia nu sta deloc asa. Ne-am revenit suficient, am uitat personajele din primul proiect si ne pregatim de zor pentru -Lacrimi de iubire-.
– La ce sa se astepte telespectatorii de la acest serial nou?
– Trebuie sa se astepte la o poveste mult mai buna, pentru ca toata echipa are experienta in acest gen, de la scenarist la actori sau chiar la regizor, experienta care va aduce o poveste mult mai interesanta…
