O revistă de divertisment a realizat recent un sondaj – "TOP 2008: În cine au încredere românii". Sondajul a fost efectuat prin intermediul companiei IMAS în luna octombrie 2008, pe un eșantion reprezentativ. "Eșantionul" a dat calificative unei liste de 100 de personalități prezentate ca fiind de notorietate de către operatorii sondajului. Cam la jumătatea listei, în preajma lui Andrei Pleșu, se găsește pe această listă, la poziția 55, Mihaela Rădulescu. Reprezintă așadar o medie. Este un personaj cu atât mai semnificativ cu cât ea a fost singura care a definit cu sinceritate cine sunt aceia care o votează, cine este "eșantionul" sociologic reprezentativ. În noiembrie 2008 Mihaela Rădulescu a fost chiar sancționată de CNA deoarece i-a făcut pe electori "imbecili" și "cretini". Fără îndoială ea știe destule despre cretini și cretinism, altfel nu ar fi ajuns pe o listă de "celebrități" ale cretinoizilor.
Ne-a atras atenția mai mult decât alte personaje nu doar datorită sincerității sale fruste și ne-am oprit asupra ei deoarece a mai comis recent una dintre acele stupide și aberante propoziții care o definesc atât de rotund.
Crăciun & Hanuka?
Într-o revistă colorată starleta se pronunță – profund, cum altfel – "Despre Crăciun și despre deriva din presă". Deriva ca deriva, dar cât despre Crăciun, laureata poziției 55 spune cam așa: "Crăciunul este o sărbătoare frumoasă, veselă, care, alături de Hanuka, sărbătoarea similară evreiască, dă strălucire" etc șamd. "Diva" o ține tot așa povestind cum sărbătorește ea și Hanuka și Crăciunul la un loc, cum împodobește bradul și aprinde lumânările de Hanuka, cum își face ea bilanțuri personale și așa mai departe, până la greață.
Celebrarea Crăciunului, a Nașterii Domnului, a lui Iisus Mântuitorul, nu are nici în clin nici în mânecă cu Hanuka, o sărbătoare evreiască care celebrează victoria Macabeilor asupra grecilor. În plus, raportarea evreilor și a creștinilor la Iisus este antagonică – total diferită ca percepție. Iisus, Nașterea și Învierea sa nu au nici un fel de semnificație comună pentru creștini și evrei. Dimpotrivă. Nici un fel de putere nu ar putea aduce la reconciliere, pe o poziție apropiată, "platformele" creștinilor și evreilor pe această temă.
Diva Judith
În 2004 Mihaela Rădulescu se căsătorea, în secret, cu omul de afaceri Elan Schwartzenberg, tatăl copilului ei. Omul de afaceri de origine israeliană Elan Schwartzenberg este un evreu potent, cu o avere estimată la 65-70 de milioane de dolari și este prezent în primii o sută din topul celor mai bogați români (?), întocmit de revista "Capital". Imobiliarele și panotajul exterior sunt cele două domenii principale care i-au adus succesul pe piața românească. Succesul său principal a fost însă convertirea moldovencei Mihaela la iudaism, în Israel, fiind botezată cu numele Iudith.
După convertirea la religia mozaică, într-un interviu luat de Marius Tuca, "Diva" Judith (ex Răduleasca) a declarat că nu se mai întoarce la Ortodoxie fiind convinsă mai degrabă de iudaism:
Marius Tucă: Ce faci cu religia? Te mai întorci la ortodoxie?
"Diva" Judith – Nu, nici nu mai încape vorbă.
MT: Și dacă ar fi să te căsătorești din nou?
"Diva" Judith – Nu mai poate fi luat în calcul nimeni din acest punct de vedere. Eu am trecut foarte convinsă la această religie și cu ea am să mor.
MT: Deci nu va mai fi altă căsătorie?
"Diva" Judith – Dacă va exista, va exista în aceste condiții. Nu mă interesează o compatibilitate religioasă, ci aceea sufletească. Copilul meu va crește în aceeași religie cu mine și cu tatăl său".
Sincretism versus cretinism
Dacă am avea în Mihaela Rădulescu o colaboratoare la "Dilema" lui Andrei Pleșu, aflat mai sus pe lista cretinilor care votează "vedete" am putea-o suspecta de mai știu eu ce sincretism neo-moldav, eventual. Sincretismul este, conform DEX, un amestec de doctrine filozofice și religii diferite și contradictorii care au fost reunite în mod forțat (ignorându-se deosebirile dintre ele). Dacă Mihaela-Judith ar avea propensiune către ale spiritului, am putea crede că a trecut printr-o fază de apostazie, (renegare publică a credinței), atunci când a declarat public că se leapădă de ortodoxie și trece, convinsă, la iudaism. Poți renunța însă cu adevărat doar la ceea ce posezi, iar la Judith este neclar dacă a avut parte vreodată de vreo altă "credință" decât în ban ("credință" care poartă și un nume, numele lui Mamona).
Mult mai plauzibilă mi se pare ideea că în mintea divei totul este un fel de haloimăs inept, și că apropierea sa de propriul său electoral cretin este determinantă ca sursă de înțelegere a străfundurilor sale.
