S-a terminat si cea de-a 33-a editie a Festivalului Mamaia, o editie care a fost salvata de penibilul inevitabil prin prestatia de exceptie a legendarilor Phoenix, Nicu Covaci si compania aratandu-le amatorilor de vrajeli muzicale sezoniere ce inseamna muzica si placerea de a canta.
In recitalul transmis in direct sambata seara de postul Prima TV, am vazut un Ovidiu Lipan -Tandarica- dand in tobe ca in vremurile bune, un Manni Neumann magistral la vioara, care a demonstrat – pentru a cata oara? – ca muzica nu tine cont de nationalitate, un Joszef Kappl sigur pe bass si un Nicu Covaci usor obosit dupa atata cariera muzicala.
Spre sfarsitul prestatiei de la Mamaia, Nicu Covaci a anuntat o surpriza care s-a concretizat prin aparitia pe scena, alaturi de legendarii Phoenix, a lui Bogdan Bratu, un interpret cu o voce adevarata, care desi a cam schimbat spectrul cu care ne obisnuise Phoenix pe vremea lui Baniciu, a reusit sa se integreze cu brio in schita spectacolului.
Despre momentele solo nu are sens sa mai vorbim, pentru ca toata lumea s-a convins ca prestatia muzicienilor de pe scena a fost la inaltime.
In rest, se poate spune ca daca nu exista acest recital in ultima seara a festivalului, editia 2003 a Mamaitei trecea aproape neobservata, pentru ca in concursul propriu-zis nu prea am mirosit ceva de valoare, exceptandu-i poate pe Crivaci si Sorescu, adica cei doi castigatori ai sectiunii de interpretare.
Zona Crepusculara sau laboratorul creatorilor de texte!
In prima seara cel putin, am crezut ca se difuzeaza celebrul serial -Zona Crepusculara-, pentru ca nu mi-a venit sa cred ca in anul de gratie 2003 mai pot vedea interpreti care canta niste piese care n-ar avea loc nici la o bodega dintr-un cartier marginas al Bucurestiului.
Sincer sa fiu, nu-mi dau seama care sunt criteriile de selectie ale pieselor si am vaga banuiala ca cei care accepta anumite productii in acest concurs nu asculta nici macar o data versurile acestor -creatii-.
De ce? Pai, sa luam un singur exemplu: -Vreau sa-ti vorbesc, te parasesc, poate gresesc-, -Stiu ca ai sa revii, te rog nu veni!- – toate in aceeasi piesa.
Cand am auzit aceste insiruiri de cuvinte, puse parca la misto in acea piesa doar ca sa rimeze, pentru ca nu spun absolut nimic, am simtit o nevoie acuta sa arunc cu televizorul pe geam, insa m-am gandit ca el n-are nici o vina, saracul, ci oamenii care scriu aceste texte absolut idioate.
Pe cine cred ca prostesc acesti pseudo-textieri, care se joaca atat cu nervii telespectatorilor, cat si cu cei ai artistilor, acestia din urma acceptand orice fel de piesa fara sa aiba vreun cuvant de spus?
Raspunsul este simplu: isi bat joc de ei in primul rand si, poate cel mai important, calca in picioare orice fel de idee de arta in muzica!
Si atunci, in contextul in care piata muzicala autohtona este sugrumata de acest gen de texte stupide, scrise la nivel de scoala primara, ma intreb oarecum ingrijorat: care sunt avantajele organizarii unor astfel de evenimente muzicale?
Descoperirea unor talente este un argument care nu-si mai are rostul, atat timp cat reality-show-urile care urmaresc acelasi lucru s-au infipt serios in grilele posturilor de televiziune.
Mai are cineva impresia ca un trofeu la Mamaia il arunca pe artist undeva pe orbita succesului? Daca da, atunci sa-mi spuna ce s-a mai intamplat cu castigatorii din ultimii ani. Nimic!
Si, uite asa, o s-o tinem pana la adanci batraneti, pentru ca exista persoane in -show-bizz-ul- autohton care n-au inteles ca in muzica actuala nu se mai descopera vedete la festivaluri -comunale-, cum tinde sa ajunga Mamaia.
Daca tot ne gandim sa organizam un festival de muzica, desi termenul este usor aberant, macar sa aruncam un ochi in ograda altora si sa vedem cum se descopera o vedeta si ce se intampla cu ea ulterior.
Pana atunci insa, vom avea in continuare semiinterpreti si semitrupe care, dupa ce se lanseaza pe piata muzicala, isi dau seama ca nu stiu sa cante si se apuca disperati de canto. Gresesc? Pai, eu cred ca nu, pentru ca prestatiile unor -vedete- ale muzicii romanesti, care cica erau pe bune, desi cantau peste pozitiv, au fost jenante de la cap la coada. Mai are vreun rost?
Atat timp cat mai exista un Phoenix sau un Iris, eu cred ca da, insa ce ne facem mai tarziu?
