In aceste zile, Mangalia este principalul reper estival al muzicii romanesti, gratie festivalului Callatis. Muzica, voie buna, Miss Diaspora, public numeros… La prima vedere, toate sunt bune si frumoase insa anumite prestatii din primele doua seri m-au lasat cu gura cascata. Motivul? Am asistat la un cor de -false-uri- ale unor artisti sau trupe care nu au deschis ochii ieri in muzica.
In prima seara, spre exemplu, am asistat la un -sou- Hi-Q care mi-a intarit ideea ca, in ciuda faptului ca sunt -prieteni- cu toata lumea, n-au nici o treaba cu… microfoanele deschise. Am avut senzatia ca s-a intamplat pentru prima data in viata lor si ca, in locul unor artisti care se lauda cu o cariera de succes de noua ani, se aflau niste anonimi, care cantau, la misto, intr-un club de karaoke. Daca Nicoleta s-a descurcat fara prea mari probleme, neavand de altfel -bucati vocale grele-, Mihai si Florin n-au reusit nici macar sa tina pasul cu banda, castile din urechi neajutandu-i deloc. Si atunci, stai si te intrebi: de ce se incapataneaza unii sa deschida microfoanele? De ce nu accepta faptul ca sunt doar niste artisti de studio?
Acelasi lucru s-a intamplat, printre picaturi, cu 3rei Sud Est sau in timpul recitalului Blondy cand, in loc sa-si etaleze calitatile vocale, pe care a dovedit ca le are, Andreea Banica a preferat sa danseze, cantand doar cateva secunde la finalul pieselor. Asta e: in Romania anului 2005, anumiti artisti de succes canta doar 5% dintr-un spectacol. Restul? Doar imagine…
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
