Cu riscul de a enerva din nou vreun trubadur mioritic care viseaza la zeci de mii de voturi din partea publicului Eurovision, ma apuc sa mai scriu odata despre paradoxurile muzicale din Romania, prezentand bineinteles trendurile actuale din media, pe de-o parte, si cele din underground, pe de alta parte Doua lumi care traiesc si respira diferit: prima – prin perfuzii si tuseuri de imagine, si cea de-a doua, care este vie aproape in fiecare zi a saptamanii in mai toate orasele din tara.
Si atunci ma intreb, oare, cum ar arata Romania fara toate aceste cluburi si fara toti -nebunii- care organizeaza concerte live, de rock, blues, jazz sau hip-hop, chiar si cu riscul de a-si baga familiile in datorii considerabile? Pai, tinand cont de lipsa suportului media, si aici ma gandesc la promovari serioase, nu la cateva spoturi sau aparitii pe la posturile muzicale, in mod cert am avea o tara de someri de lux, posesori de idei muzicale moderne, care, fie s-ar plugga la stalpii de iluminat stradal, asa cum faceau gastile americane in anii *70, fie ar sustine show-uri ad-hoc prin metrouri sau, de ce nu, prin fata posturilor de radio si televiziune, cu ideea ca poate-poate ii vede si pe ei cineva. In tot acest timp, prin fata lor ar defila -parasutele- falsatoare, prestatoare de playback, cu CD-ul aferent in geanta Prada (fake), ranjind falic prin geamul mertanelor conduse de sponsori.
Sa respiram muzica noaptea
De cativa ani buni, scena de club s-a ridicat spectaculos pe toate genurile muzicale. Acum, nu trebuie sa-i ridicam in slavi pe toti posesorii de astfel de localuri. Nici vorba! Nu toti se ocupa ca lumea de promovarea trupelor si nu toti se tin de cuvant. Si totusi, scena fierbe, respira, creeaza si creste rapid. Astfel, am ajuns o tara in care se canta in fiecare seara, patronii fiind evident multumiti de castigurile incasate la bar. De multe ori, publicul are de ales la modul cel mai serios, oferta fiind extrem de bogata pe genuri. Poti avea in acelasi timp sase-sapte evenimente de rock, electro sau hip-hop, asa cum s-a intamplat la Stimultan, sau poti opta fie pentru o seara hardcore la Fire, cu trupe straine, alaturi de care presteaza trupe autohtone, fie pentru o seara la Martin, desfasurata sub egida The Mission, cu dj-i din toata lumea, fie pentru un concert de jazz la Sala Palatului sau Sala Radio. Oricum ar fi, evenimentele astea au ceva in comun: profesionalismul artistilor care refuza sa foloseasca un simplu CD ca inlocuitor de instrumente si canta live. In acest mediu, CD-ul si artistii care folosesc aceasta practica nu au ce sa caute. Pentru ei raman valabile show-urile televizate, concursurile muzicale, petrecerile private si festivalurile de bere, castane etc… unde publicul vine oricum, pentru ca sunt moca. Artistii prestatori de pe CD nu numai ca nu pot canta in cluburi, insa nici nu au public platitor de bilet. Ei nu sunt decat niste produse de piata, care se consuma foarte repede, in ciuda stirilor cu iz de bulevard care ne sparg creierii in fiecare zi.
Open-air si concerte de clasa
Efectul ascensiunii muzicii de club se vede foarte clar prin numarul in crestere de festivaluri si evenimente open-air. Or, si din acest punct de vedere, prezenta in Romania a unor trupe precum Helloween, King Diamond, The Exploited, H.I.M., Wu-Tang Killa Beez, Raekwon, Depeche Mode, Obituary sau Deftones inseamna evadarea trupelor care presteaza de obicei in cluburi, pe scene mari, in fata a mii de fani. Fie ca vorbim de Parazitii, Luna Amara, Coma, Bitza sau orice alta trupa care nu intra in vizorul mediei, decat cand se intampla vreun scandal, este clar ca lucrurile se misca. Si odata cu ele si publicul, care a invatat ca pentru calitate trebuie sa platesti bilet. Mai conteaza ca unii inca nu au auzit de Khidja Clouds Society, Turntable Science, Aievea, Gojira & Kosack, Blanos Distrusos, Matze, Kumm, BAU, OCS, E.M.I.L sau Electric Brother? Momentan, nu, pentru ca nici lor nu le plac Blondy, Traistariu, Akcent, Sexxy, Bordo, Trident, Heaven sau alte trupe ce poseda expunere masiva. Toata treaba asta cu cele doua lumi este de fapt un troc: eu nu aud de tine, tu nu auzi de mine, asta la nivelul artistilor. Responsabil pentru schimbarea starii de fapt din prezent este unul singur: publicul! Or, tinand cont de evolutia rebeliunii muzicale, nu va trece mult pana cand media se va orienta spre calitate. Loc este pentru toata lumea in muzica, insa calitatea depinde de foarte multe elemente.
