Sindromul canapelei, generat de televizor si pofta nebuna cu care -zapam- la nesfarsit in cautarea unor programe menite sa ne satisfaca placerile vizuale, in functie de starea pe care o avem, lanseaza o intrebare fireasca: -Ce se intampla, doctore?-
Si daca tot veni vorba despre starea natiunii in momentul in care pune mana pe telecomanda si porneste televizorul, ei bine, ea nu poate fi decat la limita nebuniei, pentru ca ceea ce vedem la televizor incepand de la primele ore ale diminetii si pana seara tarziu, arata ca un reportaj dintr-un imens spital de boli mintale.
Or, in acest context, n-are nici un rost sa te mai intrebi -de ce sunt oamenii atat de nervosi cand merg spre serviciu?-, pentru ca de la 7.00 dimineata si pana seara, cand revin la casele lor, nu afla decat de hoti, atacuri armate, crime pasionale, familii care traiesc in grote si accidente rutiere, pe fondul unor bomboane politice care ne garanteaza drumul drept spre lumea civilizata.
Pana la un punct, cam asa este, pentru ca sloganul american -sange si circ- face valuri in topurile de audienta. Singura problema este ca acest slogan s-a folosit cu multi ani in urma in lumea civilizata.
Paranoia difuzata la televizor atinge cote de alarma in orele de maxima audienta sau, mai bine spus, in -prime -time-, programele prezentate in acest segment orar fiind desprinse parca dintr-un curs de spalare a creierelor telespectatorilor.
Fiind si eu o victima a sindromului canapelei, m-am hotarat sa vizionez plaja de programe oferita de posturile de televiziune romanesti, -zapand- cu o placere perversa de pe un canal pe celalalt, in cautarea unei surse care sa-mi asigure macar un gram de buna dispozitie inainte de culcare.
Miercuri-seara, spre exemplu, am tinut mortis sa urmaresc confruntarea dintre blonde si brunete, in lupta -evolutionista- lansata de -Ciao Darwin-ul- lui Dan Negru. Galagie mare, mon cher, galagie mare!
48 de femei si 200 de barbati in acelasi platou de televiziune nu pot genera decat galagie, iar aceasta galagie nu poate genera decat audienta, ca deh, -asa-i in tenis-, vorba maestrului Toma Caragiu.
Perlele traditionale de la fiecare editie -Ciao Darwin- si-au facut aparitia si de aceasta data. Astfel, am asistat consternat cum o domnisoara demna de statutul ei de -bruneta!- traieste cu ideea ca in arenele romane, in timpul luptelor gladiatorilor, publicul arata degetul mijlociu in momentul in care unul dintre combatanti trebuia sa fie salvat sau sacrificat.
Si asta nu e tot, pentru ca aceeasi domnisoara l-a -confundat- pe Marc Antoniu cu Marco Pollo si l-a botezat pe saracul Caligula in toate felurile, gen: -Caliula- sau -Calicula-. Norocul echipei de la -Ciao Darwin- a fost acela ca distinsa domnisoara nu a scormonit mai mult prin alfabetul limbii romane, pentru ca daca ar fi plasat si litera -p- in contextul raspunsului inteligent, ar fi aruncat definitiv cu ligheanul pe scari.
In acest timp, la PRO TV rula un film cu politisti si mafioti, razbunari spectaculoase, adica aceeasi poveste obosita cu politistul corect care isi razbuna familia si distruge de unul singur un mare clan mafiot.
Adevarul este ca doar in filme se intampla ca o rafala de Uzzi sa ocoleasca obraznic tinta…
Revenire in platoul lui Negru, unde vad un alt san gol asternut deasupra capului unui figurant. -Ia mana de acolo!-, ii striga Negru individului norocos.
Interesant este ca ora 21 si ceva este numai buna pentru sani goi intr-o emisiune de televiziune, iar semnul care trebuia sa protejeze curiozitatea sexuala a copiilor uitase sa revina din pauza publicitara. Pesemne ca aceste cerculete fumeaza mai mult decat trebuie.
La PRO TV, politistul razbunator a mai omorat un mafiot si o tine pe aceeasi directie…
Final la -Ciao Darwin-: blondele castiga cu ajutorul unui suflu de Venus venit din tribuna! Fericire mare, blondele au castigaaaaaaaat!!!
Oare? Pai, dupa razboiul evolutionist din platou, se poate spune ca roscatele au avut suficiente motive de mandrie si probabil ca majoritatea femeilor care au parul vopsit in aceasta culoare i-au atentionat pe amanti, soti sau prieteni cam asa: -Vezi draga, am facut bine ca nu te-am ascultat cand ai vrut sa devin blonda… sau, ahhh… bruneta!-
Pe langa flacari, apa, balbe si incultura crasa, am ramas cu placerea de a le revedea pe Kitty Cepraga si Monica Barladeanu.
In rest, senzatia pe care am avut-o dupa aceasta lupta pentru audienta a fost sa inchid televizorul, sa-mi iau sotia si apoi -sa fugiiiiiim!!!-.
