Ca niciodata, in week-end-ul care tocmai s-a scurs, romanii au ales sa mearga la spectacol, avand la dispozitie doua optiuni una mai tare ca cealalta. Aici nu vorbesc despre 1.000 sau 5.000 de spectatori, ci de aproximativ 50.000 de persoane. Oameni care nu vor regreta toata viata ca au cumparat bilete la Depeche Mode si Joaquin Cortes. Doua acte total diferite, care au ceva in comun: prestatii de mare clasa. In mod cert, dupa acest week-end, am increderea ca de acum incolo ne putem astepta la orice concert, la Bucuresti sau in alte orase din tara.
Week-end-ul a debutat cu cel mai asteptat eveniment al ultimilor ani: concertul Depeche Mode, desfasurat vineri seara pe Stadionul National -Lia Manoliu-. Un show care avea toate ingredientele de succes: 43.000 de bilete vandute, o promovare ca la carte, o scena gandita de maestrul Anton Corbijn (fotograf si regizor ca a lucrat cu Nirvana, U2 sau Metallica) si o trupa care nu mai are nevoie de comentarii suplimentare – Depeche Mode.
A fost probabil prima oara cand romanii au putut sa puna in practica ceea ce vazusera la televiziunile muzicale de 16 ani incoace: celebrul covor de maini.
Deschidere firava
Publicul a intrat in stadion cu patru ore inainte de inceperea spectacolului propriu-zis, accesul in locatie fiind bine delimitat pe sectoare. Incet incet, sectoarele s-au umplut si, o data cu ele, au inceput sa apara si problemele de vizibilitate. Da, acesta ar fi cam singurul repros la adresa organizatorilor, Emag!c Entertainment. Au existat zone in stadion de unde fanii nu au vazut prea mare lucru, exceptand ecranele de proiectie amplasate in lateralele scenei gigant. Fie ca au fost obturati de cele doua turnuri de proiectie, fie de cortul de la sectorul A in care se afla mixerul sau de panourile care delimitau tribunele de gazon, au existat probleme. La cateva minute dupa ora 20.00, au intrat pe scena baietii de la Suie Paparude, care nu au reusit sa invioreze atmosfera lasata -linistita- de Vania, dj-ul care a asigurat warm-up-ul. Nici Sistem nu a reusit aceasta performanta, chiar daca a prezentat o colaborare inedita cu Grigore Lese. Din pacate, piesa cu pricina nu prea s-a -pupat- cu cei care venisera pentru Depeche, oameni de toate varstele. La 20.35, stadionul a fost cuprins din nou de… liniste.
Explozie de sunet, blitz-uri si lumina
In cele 60 de minute care s-au scurs de la iesirea trupei Sistem si pana la aparitia lui Dave, Martin si Andrew, fanii de pe gazon i-au chemat pe idoli de mai multe ori, timp in care, la intrarea de la tribuna a II-a, membrii staff-ului Depeche se plimbau linistiti cu scuterele, dand dovada de o siguranta demna de invidiat. Normal, mai ales ca majoritatea erau trecuti bine de 40 de ani.
In sfarsit, cele doua dube care au adus trupa Depeche Mode la scena si-au facut aparitia pe aceeasi intrare, moment in care tot stadionul a explodat. In plina promovare a albumului -Playing the Angel-, show-ul a inceput agresiv cu piesa -A Pain That I*m Used To-, intr-o mare de blitzuri. Lumini bine gandite, proiectii geniale pe cele doua panouri… atmosfera SF completata de decorurile din scena. Ce a urmat? Un regal de hituri, cu piese de pe noul album -Precious- sau -Suffer Well- si piese mai vechi, precum -Walking in My Shoes-, -Behind The Wheel-, -World in My Eyes-, -Personal Jesus- sau -Enjoy The Silence- – la care stadionul a explodat pur si simplu. Pe scena, un Dave Gahan intr-o forma de zile mari, un Martin Gore care ne-a demonstrat ca poate canta la fel de bine si un Andrew Fletcher ca de obicei… cuminte. O nebunie cu care nu te intalnesti de doua ori in viata. A fost si un bis de trei piese, timp in care toata zona gazonului s-a trasformat intr-un covor de maini, unic pana acum in Romania. Asa s-a scris istoria show-ului Depeche de la Bucuresti. Thank You!
El magico bailador
Nici nu am avut timp sa procesez succesul Depeche, ca m-am dus la intalnirea cu Joaquin Cortes, cel mai tare dansator de Flamenco din lume. La conferinta de presa, a fost un artist timid, simpatic, care s-a mandrit cu radacinile sale (-sunt mandru ca sunt tigan-), spunand ca seara, la Sala Palatului, vom vedea un flamenco universal, ce imbina cultura traditionala a tiganilor spanioli cu baletul clasic si dansul contemporan. Un om care are picioarele asigurate pentru 3 milioane de euro, care a lucrat cu Almodovar si Spike Lee si este imbracat de Jean Paul Gaultier nu poate avea decat o sala plina. La ora 19.00, peste 4.000 de spectatori au spus -prezent- la -Intalnirile JTI-. Cu o intarziere de 7 minute, luminile salii s-au stins, iar publicul a auzit primele acorduri ale celor 16 artisti tigani care l-au acompaniat pe Cortes, toti unul si unul. Chitaristi de exceptie, solisti si soliste de mare clasa, percutionisti fara repros… Primele trei teme, -Silencio-, -Solea Mia- si -Bellas Palabras- au fost de investigatie, prestatia lui Cortes fiind dominata de expresivitate. Pe scena, un decor simplist, insa perfect pus la punct de jocul de lumini. Cortes? Un adevarat demon al ritmului, un maestru al miscarilor senzuale. In sala? Publicul (mai ales cel feminin), in delir.
50 de minute de aplauze
Timpul s-a scurs rapid, cu interventii de maiestrie artistica a muzicienilor. La un moment dat, Cortes a revenit pe scena si s-a dezlantuit intr-o adevarata demonstratie de flamenco. Timp de 30 minute, el bailador a executat cate o scurta demonstratie, dupa care a iesit in fata scenei pentru aplauze. Publicul a fost generos din plin, aplauzele incantandu-l pe artist. Stia ca va avea succes. La un moment dat, a coborat de pe scena si a alergat prin public. Fanele au vrut sa-l imbratiseze, lumea s-a ridicat in picioare aplaudand frenetic… Cineva i-a dat un trandafir. Merita din plin, executiile sale fiind fantastice. A urmat tema a sasea si ultima, timp in care Cortes si-a continuat demonstratia de maiestrie, batand ritmul in podea odata cu artistii sai. Totul s-a terminat cu scurte demonstratii de dans ale muzicienilor, trimisi pe rand in fata scenei de maestrul lor. Aplauzele nu au contenit. La final, tiganii spanioli au facut cateva plecaciuni pentru publicul care i-a rasfatat cu aplauze circa 50 de minute. Joaquin Cortes a plecat, insa a promis ca va reveni pentru a cunoaste mai bine cultura tiganilor romani. Magnific. Gracias!
