Dupa o perioada de pionierat in echipa Atomic TV, Tudor Giurgiu a renuntat la industria de videoclipuri, intrand puternic in miezul problemelor cu care se confrunta cinematografia autohtona. Or, din acest punct de vedere, organizarea singurului festival destinat filmului de lung-metraj din Romania, TIFF, poate fi un fel de ruleta ruseasca. Cu toate acestea, dupa primele patru editii, TIFF si-a asigurat un loc singur pe piata internationala de gen, editia recent incheiata bucurandu-se de o audienta demna de invidiat. Acum, dupa ce lucrurile s-au mai linistit, Tudor Giurgiu isi pregateste debutul in lung-metraj cu filmul -Legaturi bolnavicioase-…
– TIFF 2005 a pornit greu, dar s-a terminat cu bine. Cum vede directorul festivalului editia din acest an, acum, dupa terminarea acestui maraton cinematografic?
– Este adevarat, editia aceasta a avut ceva probleme din punct de vedere financiar, care insa s-au rezolvat la timp. Acum, dupa ce s-a terminat, pot spune ca a fost o editie mult mai buna decat in alti ani, fapt confirmat si de prezenta masiva a publicului. Am avut sali pline in fiecare seara. Cred ca au fost circa 32.000- 33.000 de spectatori, ceea ce este imbucurator. Pe langa votul publicului, as mai putea aminti, la capitolul castiguri, proiectul -Let*s Go Digital!-, destinat tinerilor cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani. Inainte de festival, nu mi-am imaginat ca filmele acestor tineri vor arata atat de bine. Entuziasmul lor a fost impresionant si deja ne gandim sa transformam acest proiect intr-o serie de work-shop-uri, programate de doua-trei ori pe an, ca o alternativa a sistemului actual de invatamant.
– Salile de cinema din Cluj inregistreaza de trei ori mai multi spectatori decat cele din Bucuresti. De unde vine aceasta diferenta?
– Singura explicatie este la nivel managerial. In Cluj, exista o structura inimoasa, deschisa la tot ce este nou, fata de Bucuresti, unde ai senzatia ca traiesti intr-o atmosfera anti ceea ce se intampla in lume. Clujenii au proiectii si la ora 23.00, ceea ce in Bucuresti nu se mai intampla demult. In plus, aceasta echipa intretine sistemul pe toata durata anului, si nu doar pe timpul festivalului TIFF. E paradoxal pentru multi, insa asa arata realitatea.
– La editia din 2004, filmul romanesc a cam scartait. Cum au fost primite productiile autohtone de aceasta data?
– Si din acest punct de vedere, -Zilele Filmului Romanesc- s-au prezentat mai bine decat anul trecut, cand strainii nu au acordat prea mult interes filmelor prezentate. La editia asta, le-a placut -Ryna- – filmul Ruxandrai Zenide -, care, chiar daca nu este un film de Cannes, este foarte interesant, precum si cateva scurt-metraje. Imediat dupa TIFF, am fost sunat de anumiti organizatori ai unor festivaluri similare care au cerut -Ryna-. Pe langa aceste pelicule, spectacolul a fost salvat in mod evident de filmul lui Cristi Puiu. Or, tinand cont de toate aceste elemente, cred ca filmul romanesc va puncta serios in acest an.
– Din pacate, am senzatia ca va puncta doar pe plan extern. Ce-i lipseste filmului romanesc pentru a reveni in sufletul spectatorilor?
– Cand nu ai o lege de promovare a filmului romanesc la televiziuni, este greu sa te lupti cu sistemul. Pe langa acest aspect, exista probleme la nivel managerial, ca sa nu mai vorbesc de distributia peliculelor. Eu cred ca principalul factor este calitatea filmelor care ajung in salile de cinema. Din pacate, filmele bune sunt rare, iar daca dupa un film bun apar opt filme proaste, e clar ca publicul isi pierde interesul. Inconsecventa a dus la o situatie critica, ce ne afecteaza pe toti. S-au cheltuit multi bani aiurea si nimeni nu a dat socoteala pentru asta. De aceea, chiar sunt curios sa vad cum se va descurca filmul lui Cristi Puiu pe plan intern.
– Noul regulament CNC modifica intr-un fel sau altul criteriile de selectie? Exista sanse sa fie sprijinita doar calitatea?
– Nu stiu, pentru ca selectia este facuta tot de oameni. Si la concursul de anul trecut am sperat ca se va schimba ceva. De data asta, totul depinde de consiliul care va fi selectat de catre ministrul culturii. E greu sa-i multumesti pe toti, insa e bine sa se porneasca la drum cu niste principii sanatoase. Daca vom continua cu vechile spagi nu vom ajunge nicaieri.
– Revenind la TIFF, mi-a venit in minte un aspect extrem de interesant: prezenta a doua actrite celebre peste hotare, Alexandra Maria Lara si Anamaria Marinca. In ciuda premiilor castigate, ele sunt anonime in Romania. Oare chiar nu mai stim sa apreciem valoarea?
– Este aceeasi problema cu care se confrunta si industria de film. Oamenii nu mai sunt interesati de film ca in anii *70. Acum, vedetele se fabrica in industria de televiziune. Este o chestiune de indentificare cu niste oameni pe care ii vezi. Marinca este o foarte buna actrita, insa nu va fi recunoscuta decat daca va fi vazuta permanent. Asta e, toate lucrurile s-au rasturnat cu 180 de grade.
– Deci traim -Legaturi bolnavicioase-, ca sa parafrazez filmul tau. In ce stadiu se afla debutul lui Tudor Giurgiu in lung-metraj?
– Filmarile vor incepe in luna septembrie, avand programate circa 32 de zile de filmare la Bucuresti si undeva pe langa Buzau. In circa doua saptamani sper sa definitivez distributia. De la proiectul initial, scenariul s-a schimbat foarte mult, ceea ce inseamna ca inca nu stiu daca voi mai avea nevoie de o coloana sonora sau nu. Oricum, -Legaturi bolnavicioase- va fi gata undeva in iarna acestui an.
