Dintre românii care au ales să lucreze în străinătate, majoritatea muncesc la negru. De vină erau, credeam înainte de începutul acestui an, restricțiile impuse pe piața muncii de statele membre, demersurile complicate și uneori inutile de obținere a unui permis de muncă. În aceste condiții, concetățenii noștri renunțau la pensie, șomaj și o oarecare protecție socială și se angajau fără acte. De când Spania a anunțat că a ridicat restricțiile impuse pe piața muncii, însă, românii care au ajuns acolo nu ar mai avea nici o piedică să își caute și să își găsească un loc de muncă decent, fără să mai fie nevoiți să mai accepte un tratament discriminatoriu. Totuși, numărul celor care renunță la munca la negru este extrem de redus. Dacă înainte de 1 ianuarie 2009 românii trebuiau să aibe un permis de muncă, acum singurul document pe care trebuie să-l arate la angajare este acela de rezident comunitar în Spania. Interesul pentru obținerea actului de rezidență este extrem de mic, dat fiind numărul insignifiant al românilor care se înghesuie să îl obțină. Explicația ar fi, deocamdată, că aceștia preferă joburile pe care le au deja și care le asigură traiul în Spania, în loc să plece în căutarea unui loc de muncă. Menajerele, personalul de serviciu sau auxiliar din restaurante, baruri sau alte instituții nu lasă "vrabia din mână pe cioara de pe gard". Mai mult, aceștia sunt conștienți de faptul că încă există o mulțime de angajatori care refuză să le facă acte românilor, încercând să evite plata impozitului pe salariu.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane