Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chiar daca multi spun (si chiar cred) altceva. De pilda, numarul studentilor de la facultatile de arte a crescut de mai mult de o suta de ori de cand a putut sa inceapa sa creasca. Bucurestiul si alte orase sunt pline de evenimente culturale, chiar daca multi spun (si chiar cred) altceva.
Specialistii in marketing stiu asta, se si asteptau sa se intample astfel, si isi fac treaba lor de specialisti in marketing, adesea cu cinismul de rigoare, ce face parte din definitia meseriei. Sigur, sunt cu ochii pe protipendada economica si pe cei instariti, in general, pentru ca acestia incearca primii noile produse. Unii din curiozitate, cei mai multi din obligatie.
Cativa prind gustul si sar gardul, restul se uita printre scanduri si raman toata viata la jazz si la arta fotografica, punctele de trecere a frontierei aproape obligatorii, cu multumirea ca si-au facut datoria de buni cetateni. Urmatoarea oprire e cinematografia, evident, dupa care vine teatrul. La teatru poti sa rezi in gura mare (e chiar indicat, ca sa se vada ca te-ai prins), poti sa comentezi cu partenera, si chiar sa o iei de umar, insa la Opera si la Atheneu e mai greu, trebuie sa stai teapan doua ceasuri pe scaun si sa te uiti numai in fata. Se accepta inchiderea ochilor, putandu-se crede ca e din cauza transei.
La artele plastice inca nu s-a ajuns, nu e rentabil deocamdata. Daca la Atheneu sunt destul de multi care te pot vedea (800, respectiv 900 la Opera, 1,000 la Sala Radio, iar daca te duci la Festivalul Enescu, la Sala Palatului, sunt 4,000), intr-o galerie de arta daca sunt trei, patru, si ar putea sa nu te observe nici ei, tot cu ochii pe pereti.
Poezia si filosofia chiar nu intra in discutie, si nici vreun viitor cat de cat nu le vad pe timpul vietii mele. Poti sa iti iei un tratat de epistemologie cu tine cat stai la piscina sau la restaurant, pana sa vina mancarea, insa astea au scrisul mic, trecatorii trebuie sa se aplece ca sa vada ce citesti.
Daca nu prea ai trecut pe la biblioteca atunci cand a fost vremea, acum poti plati ca sa vina biblioteca la tine. Cred ca cei de la Erudio au deschis drumul, pe vremuri, si au facut o treaba foarte buna. Acum sunt multe traininguri in cultura si numarul corporatistilor si managerilor pe care ii vezi acolo e in crestere continua. E cu semnificatie sa vezi oameni in fata carora tremura sute si mii de angajati cum stau cuminti in banca si isi iau notite, ba unii pregatesc si teme acasa.
Si oamenii acestia bogati isi trimit si copiii la cursuri de pictura, de teatru, ba chiar si de pian, daca au o casa foarte mare. Dar numai dupa orele de sport, sa ne intelegem! Insa cand e vorba despre “drumul lui in viata”, ala micu trebuie sa mearga obligatoriu la o facultate de business in strainatate. Nici fetele nu scapa de asta. Business is business, sa ne intelegem!
Cunosc foarte multi oameni bogati, pentru ca asta mi-e meseria. Si le cunosc si vietile si familiile. Doar Anca si inca vreo trei sau patru au indraznit sa si-i trimita pe aia micii la o facultate de nebusiness in strainatate. Eu nu voi mai fi atunci, insa abia copiii copiilor lor vor incepe sa bata timid pe la portile Heidelbergului sau Sorbonnei…
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România.
