Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat de bine stiu ei sa faca strategii. Ii las sa vorbeasca, desi nu e nevoie, nu prea am indoieli ca stiu sa le faca, chiar si pe cele mai complicate. Ca sa fiu politicos, tac din gura si nu le spun ca sunt mult mai multi cei care pot sa faca o strategie, chiar si pe cele mai complicate, decat isi inchipuie ei, si ca facutul acesta e printre lucrurile relativ simple din viata de manager.
Insa managerii nu vin doar ei la mine in birou, ma duc si eu la ei, ca asa e in capitalism. Mai bem o cafea, mancam un biscuite, vorbim de una, de alta, de afaceri. Se mai intampla sa ma uit la ei pe calculator, imi arata o poza, un text, un mesaj, ceva. Cel mai adesea, asta incepe, invariabil, cu aventura cautatului. Mai intai, intr-un inbox cu cateva mii de e-mailuri, search dupa un cuvant cheie. Nu il gaseste din prima, dar da search dupa al doilea. Intre timp, cat face search calculatorul, noi deschidem al doilea pachet de biscuiti, ca dureaza. Ah, nu e aici, stai sa-l caut in alta parte. Si incepe faza cu Windows Explorerul. Alte mii de fisiere, asezate dupa criterii bizare, cu tot felul de combinatii de litere si cifre, facute special asa, ca sa ii deruteze pe cei care ar avea vreun gand rau, si sa abandoneze cautarea. Tiii, ce chestie, nici aici nu e, Dar stai ca mai stiu eu un loc in care poate sa fie. Of, Doamne, nici aici, dar lasa ca ti-l trimit eu pe e-mail cand il gasesc, sa vezi ce tare e…
Acum primesc vreo 3000 de e-mailuri pe zi. Trei mii, am pus bine zerourile. Si intr-o singura zi, nu in doua. Acum un an primeam mai putin de o mie. Spamuri cu miile, sigur, dar tot trebuie sa arunc cate o privire pe ele. Daca pun un filtru, gasesc in Junk cate un e-mail in care un client imi scrie ca vrea sa-mi dea o gramada de bani ca sa-i fac o recrutare sau cine stie ce alt serviciu. Filtrul lui Bill Gates crede ca nu e serios omul acela care care face o asemenea propunere, il baga la spam si il mai pune si pe vreo lista neagra, ca sa nu-mi mai scrie vreodata. Si mai am si vreo jumatate de milion de fisiere pe harduri. Sigur, fara sa mai pun la socoteala si copiile de siguranta, cu alte milioane bune de files si ele.
Si altii patesc la fel, i-am intrebat si mi-au dat dreptate. Nu se mai compara ce primim acum si ce avem stocat in calculator cu ce era in urma cu nu mai mult de doi sau trei ani. Diferenta e enorma si are toate semnele neopririi. Ca in poemul simfonic al lui Paul Dukas. Si e abia inceputul.
Azi ajungi sa te superi si sa nu mai vorbesti cu cineva pentru ca nu ti-a mai raspuns la un e-mail important, cand, saracul, nici nu l-a vazut printre sutele si miile de alte mesaje. Sau l-a pus undeva, cu gandul sa raspunda peste doua zile, si a uitat ca l-a pus, sau chiar unde l-a pus. Tu faci la fel, pierzi un client important, si nu stii de unde ti se trage.
Spun adesea ca e suficient ca un manager sa fie mai ordonat, mai organizat, sa puna in functiune sisteme si instrumente relativ simple de administrare a informatiilor si documentelor ca sa vezi o crestere surprinzatoare a rezultatelor. Nu prea ma crede nimeni, astea sunt nimicuri, importante sunt viziunea, gandirea strategica, leadershipul si alte cuvinte asemanatoare. Adica, daca te ocupi cu nimicuri din astea, te faci de ras ca lider, zic ei.
Managerii au cerut tot timpul informatii, din ce in ce mai multe, si pe buna dreptate. Acum le au, dar s-a ajuns la punctul in care primesc mai multe decat pot ei sa se descurce cu ele, si raul prea multului s-ar putea sa fie mai mare decat cel al prea putinului.
Daca cineva crede ca nu e mare lucru, ca aduce oricand un taxonomist, ii da niste bani ca sa rezolve problema, ca el sa se poata gandi strategic in liniste, eu zic ca se insala. Si asa le spun si clientilor mei, adica angajatorilor. Le spun sa faca un test simplu: sa dea candidatilor sa clasifice, sa grupeze, sa ordoneze niste lucruri. Nici macar multe. Surprizele sunt de proportii, va asigur…
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România.
