Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din strainatate ale unei mari si mandre corporatii, acum vreo 20 de ani, cand am vazut si am inteles cam ce fac, cum si cat lucreaza, am fost socat. Nu faceau cu nimic mai mult si mai bine decat cei de la filiala lor din Bucuresti. Ba dimpotriva, am inceput eu sa-mi dau seama. Un angajat de acolo se ocupa de mai putine dosare si proiecte decat cel de aici, le termina intr-un timp mai lung, si nu neaparat mai bine. Apoi am ajuns la altii, si la altii, si am inceput sa ma obisnuiesc cu socurile.
Alta surpriza de proportii am avut cand am luat mai de-a fir a par faimoasele proceduri ale firmelor occidentale, proceduri care, se stie, fac adesea marea diferenta. Inca o data am vazut cum au gresit marii nostri profesori de la facultate care ne garantau, cu mana pe inima, ca logica e universala. In busines nu e, se vede treaba. Iar despre calculatoare, softuri, tehnologie in procesele de management, de organizare industriala si pe unde te asteptai sa fie, nu mai spun, surprize, surprize!
Zilele trecute am fost la o fabrica a altora mari, cu zeci de fabrici pe vreo trei continente. Nu vand nimic in Romania, doar produc aici si apoi trimit peste tot in lume. Fabrica de la noi are cea mai mare productivitate din Europa si e a doua sau a treia din lume. Cautau un director general. Si mi-au spus ca nu au nevoie de un geniu, ba dimpotriva, vor pe unul care sa nu ii streseze. Tot ce are de facut e common sense, domnule Butunoiu! Intr-adevar, cand mi-au aratat ce si cum, nimic, dar absolut nimic nu era nemaivazut, nemaiauzit.
Si mii de oameni cu care am stat de vorba imi confirma ca nu sunt primul care a vazut asta. Acesta e jobul meu, pentru asta sunt platit, sa stau de vorba, de dimineata pana noaptea, cu oameni care imi spun ce si cum au facut, cum e acolo, cum e dincolo, de ce cred ei ca e mai bine asa si nu altfel, lucruri din acestea. Si sigur, multi sunt surprinsi cand ajung prima data “dincolo” si intra intr-o firma, trecand de biroul frumos amenajat al receptionistei. Poate ca cea mai sintetica si mai semnificativa descriere e cea a unuia care s-a dus pentru prima data la sediul central din Viena al companiei lui de asigurari: Sa stiti ca in firma era exact ca la noi, si va pot spune asta dupa ce am stat cateva saptamani bune. Dar, cum treceai de usa si ieseai in oras, te trezeai dintr-odata in alta lume fata de cea din care venim noi…
Si mai interesant e cand cei de aici sunt mai eficienti si o iau inaintea celor de dincolo. Imi povestea cu nervi un prieten dintr-o mare firma de servicii financiare ca tocmai au primit o directiva de la head-office cum ca trebuie sa introduca anumite sisteme, procese si proceduri pe care compania le-a impus la nivel global. Era un sistem pe care ei il avusesera deja in urma cu vreo trei ani, dar pe care l-au inlocuit cu unul mult mai avansat, prin care, cu opt oameni fac acum ceea ce vreo 50 de dincolo fac nu atat de repede. S-au suit cu totii in avion, in frunte cu presedintele strain al filialei din Romania, si s-au dus la head-office ca sa-i convinga sa nu schimbe lucrurile la Bucuresti. Dar cei de dincolo nu si nu, directiva e directiva, toata lumea trebuie sa treaca la noile sisteme. Si, o sa va intoarceti cu cei cativa ani in urma? Nu, evident ca nu, dar va trebui sa gasim o solutie ca sa ne prefacem ca am facut-o. O sa ne costa ceva in plus, dar, asta e, daca e directiva…
Totusi, productivitatea in Romania e la jumatate fata de cea de dincolo – ni se spune neincetat. Pai cum asa? Pai, nu vedeti, dincolo vindem de doua ori mai mult, cu acelasi numar de oameni! Serios? Ia sa-i aducem pe cei din Gemania trei luni in Romania, si sa-i trimitem pe cei de aici dincolo. Sa vedem cat vor vinde nemtii aici, sa vedem cum e cu productivitatea intr-o tara de oameni saraci, cu administratie corputa si putreda pana in maduva oaselor, cu justitie care functioneaza doar cand e sa-i prinda pe cei care fura statul, dar niciodata pe cei care insala o companie privata, acolo unde un contract nu are nicio valoare, iar daca te fura un angajat trebuie sa-i dai si salarii compensatorii ca sa scapi de el.
Da, cand spui ca productivitatea e mai mare sau mai mica intr-o zona sau in alta, intr-o tara sau alta, primul impuls este sa crezi ca oamenii din companiile de acolo sunt mai destepti sau mai prosti decat altii, mai silitori sau mai lenesi, ca muncesc ore mai lungi sau mai scurte decat ceilalti. Dar nu este asa! Cauzele diferentelor de “productivitate” trebuie cautate in alta parte! Si chiar mai mult, as spune, cei din tarile cu productivitate la jumatate sunt obligati sa fie mai inventivi, mai inteligenti, sa lucreze mai mult si mai bine de cat ceilalti. Altfel, daca ar fi la fel ca ei, “productivitatea” ar scadea la sfert… Cum spunea un prieten strain, la fel de sintetic si de elocvent: E uimitor ca nu se mira nimeni cat de mult pot vinde la voi, totusi, unele companii intr-o tara administrata astfel. Si, oricum, intr-o astfel de tara, marirea productivitatii nu e neaparat o garantie a unui business mai mare si mai profitabil. Am vazut destui care si-au dublat, si-au triplat productivitatea. Si, la ce le-a folosit?
Si da, probabil ca urmatorul mare salt in productivitate in Romania va fi atunci cand oamenii de afaceri se vor implica direct in politica, spre a face si acolo lucrurile asa cum le-au facut in companiile lor. Daca au aratat atat de clar ca pot face lucrurile la fel ca dincolo, de ce sa nu mearga mai departe? S-ar putea sa fie ultima mare, foarte mare rezerva de productivitate de la noi. Eu le recomand sa faca niste calcule la rece, sa vada ce au de pierdut si de castigat pe termen scurt, mediu si lung, asa cum fac toate celelalte analize de oportunitate si de business…
PS: celor care vor sari in sus si vor spune ca, iata, ce prostie, eu am vazut o firma in Italia in care cei de acolo erau mult, mult mai tari decat cei de la filiala lor din Bucuresti, le spun ca da, si eu am vazut firme mult mai tari dincolo, infinit mai avansate si mai sofisticate. Doar ca nu despre ele e articolul asta…
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România. Citește mai multe articole pe blogul său, www.georgebutunoiu.ro
