L-am auzit intr-o seara pe Ion Cristoiu spunand ca el nu voteaza pe nu stiu cine, ca nu poate vota pe cineva pe care nu-l cunoaste destul de bine. Sigur, vorbe precedate de vreun ceas sau doua de analize, reflectii si recomandari, si urmate de tot atatea, ca de fiecare data.
Nu a fost noutate, nici de mirare, aproape toti fac astfel.
Pentru ca oamenii voteaza in felul urmator: inainte de orice, voteaza doar cu cei pe care ii stiu bine din televizor. Indiferent cum sunt, buni, rai, potriviti, destepti, prosti, magari, numai sa fi aparut de foarte multe ori in televizor. Daca nu, nu! Apoi, voteaza cu cei puternici. Puternici prin bani, prin statut, charisma si orice altceva il face pe un om sa fie sau sa para puternic. Daca tii cu cei puternici, esti si tu puternic, logic! Ca microbistii din Maramures, din Botosani sau din oricare alt colt de tara, care se impart in mod egal intre dinamovisti, stelisti si rapidisti, cand nu tin cu FC Barcelona sau cu Liverpool de-a dreptul… Insa, inainte de toate, oamenii nu voteaza cu cineva despre care sunt convinsi ca nu are sanse sa castige. “Ce credeti, omul acesta este cinstit?” “Da, sigur, fara nicio indoiala, este!” “Si este foarte bine educat, civilizat, intelept?” “Este, este!” “Este bine pregatit profesional?” “Da, sigur, e un excelent profesionist!” “Si e bine intentionat, vrea sa faca bine tarii, oamenilor de la orase si de la sate, tinerilor si batranilor?” “Oooo, da, sigur ca da!” “Si ar fura ceva daca ar ajunge presedinte sau prim-ministru?” “Nu, sigur nu, nici macar o rola de fax!” “Si, atunci, il votezi?” “Nu, il votez pe celalalt!” “Pai cum, ca stii ca acela e o lepra si ca toata lumea o stie…” “Da, asa este, dar primul nu are nicio sansa. Daca ar avea, l-as vota, sigur ca da! Dar asa… Mai bine il votez pe al doilea, ca sa nu iasa al treilea.” Si, bineinteles, primul nu ia niciun vot, pentru ca toata lumea gandeste la fel, si voteaza in consecinta. “Ei, ai vazut ca am avut dreptate?” “…” E un cerc vicios din care nu doar noi nu iesim de 25 de ani, insa nici altii nu ies. De aceea e aproape imposibil sa apara partide noi, indiferent cat de nemultumiti sunt cetatenii de cele existente. In foarte multe tari nu au mai aparut de zeci de ani, si vor mai trece inca pe atatia, daca nu incepe vreo revolutie.
Eu, om care a facut multa matematica la viata lui, am invatat sa rationez in felul urmator: “Se dau trei candidati: unul e o lepra, celalalt e un bou, iar despre al treilea nu se stie nimic. Pe care il votati?” Fara sa stau mai mult de o nanosecunda pe ganduri, raspund ca pe al treilea. Eu nu votez pe cineva despre care stiu dinainte ca ne va face rau. De ce sunt singurul din tara asta care poate sa faca un rationament logic, inca nu m-am lamurit…
PS: imediat dupa Anul Nou voi face un ONG care va avea un singur obiect(iv) – sa conving cat mai multi bucuresteni ca intre un magar pe care il vad mereu in televizor si unul despre care nu au auzit mai nimic, sansele sa ne fie tuturor mai bine sunt mai mari daca il voteaza pe al doilea.
Preluat de pe blogul lui George Butunoiu
