In urma cu vreo 20 de ani, cred, cand primeam toate CV-urile pe hartie, cele cu dimensiuni Letter imi atrageau mereu atentia, pentru ca erau extrem de rare, si adesea tineam minte ale cui erau. S-a intamplat ca intr-o zi sa vorbesc una-alta la o cafea cu asistenta unuia dintre acestia, si sa-mi spuna ca era strasata ca nu prea gasea hartie Letter in Romania. Chiar ca, de multe ori trebuia sa o comande din strainatate.
Foarte mirat, am intrebat de ce le trebuie lor hartie Letter, ca nu se foloseste in Romania, si nicaieri in Europa, ci doar in America, in Republica Dominicana si parca in vreo doua alte tari exotice. Aaaa, pai stai sa vezi! Dupa ce s-a intors seful meu din America, unde a facut nu stiu ce studii, numai hartie din asta foloseste cand trimite ceva semnat de el, de trebuie sa o caut nu stiu cat pana gasesc. Dar si mai haios este ca nu ma lasa sa o dau nimanui altcuiva in firma, numai el scrie pe ea…
Imi aduc nereu aminte cu amuzament de acel manager. M-am intalnit cu el intre timp si, intr-adevar, sceneta de mai sus se potrivea exact cu profilul lui.
Acum, cand toate hartiile vin pe e-mail, ma uit adesea pe felul in care sunt setate dimensiunile paginii. Nu doar la CV-uri, ci si la alte documente. Cand dau peste un Letter, ma intreb de ce isi tine oare omul acela setat calculatorul astfel? Ca uneori poate ajunge sa te inurce, cand ai de facut documente mai lungi, sau cand printezi, de pilda. Mai ales ca e extrem de simplu sa schimbi setarea respectiva. Am experimentat de cateva ori, mie mi-a luat 4 secunde, cu ceasul in mana.
Iar cand e vorba despre un candidat cu pretentii la salarii foarte mari, te intrebi, instinctiv, de ce nu vrea omul acesta sa faca si sa-si tina lucrurile in ordine, de ce nu face lucrurile “cum trebuie”, chiar daca facutul lor altfel nu are vreo consecinta imediata si vizibila? Mai ales ca asta iti ia 4 secunde, si odata pusa in firea ei aceasta setare, “cum trebuie”, adica, asa ramane pentru urmatorii cativa ani, pana iti schimbi calculatorul.
Pentru ca nu vrea? Dar de ce nu vrea? Trebuie sa demonstreze ceva, ca astea sunt nimicuri, ca el se ocupa de lucruri infinit mai importante? Pentru el instinctul acela primar al lucrului bine facut, “cum trebuie”, intra in functiune doar cand e vorba despre proiecte mari? Daca da, foarte bine, eu am luat nota, ca un recrutor constiincios, ce isi noteaza abolut tot, ca nu se stie cand iti e de folos un detaliu…
Cateodata ii intreb. Unii isi asuma, da, ma concentrez pe lucrurile mari si importante, acelea trebuie sa fie “cum trebuie”, impecabile, nu ma ocup de maruntisuri. Dar ma intreb si eu, unde se opreste acel “cum trebuie”, si de ce tocmai acolo? Si, mai ales, cum stie cineva care lucreaza cu managerul in cauza care e linia aceea de demarcatie, ca sa isi adapteze asteptarile in consecinta?
Dar sa zicem ca argumentul cu lucrul bine facut, “cum trebuie”, e prea speculativ, prea filosofic, si sa privim lucrurile materialist.
Un angajat mediu care lucreaza mult in fata calculatorului a ajuns sa faca mai mult de o mie de clickuri in plus pe zi doar fiindca nu-si optimizeaza spatiul de lucru, nu stie unde e o anumita comanda in meniu, uneori nu stie daca acea comanda exista, si o cauta minute bune. Cate minute ar economisi zilnic (ca sa nu mai spun si de concentrare, de efort, de oboseala, de nervi, de frustrare) acest angajat daca ar invata sa faca niste shortcuts, niste comenzi rapide, niste macrouri, daca si-ar aranja mai bine pe ecran comenzile si butoanele pe care le foloseste frecvent, ca sa nu ajunga la ele din zece clickuri, ci din doua, sau chiar unul? Nici nu mai socotim acum timpul cautarii unor fisiere sau informatii de care nu-si mai aminteste unde le-a pus, sau pe care le-au pus altii intr-un loc de ramai uimit cand vezi unde…
Nimeni nu ar crede, nici daca i-ar demonstra cineva cu o camera video in spate si cu cronometrul in mana. Cei mai multi ar refuza pur si simplu evidenta, ar spune ca au fost trucate imaginile si masluit cronometrul, ca sa-i faca pe ei sa se simta vinovati.
Si daca acel angajat e un manager cu experienta, care costa compania multe, foarte multe mii de Euro pe luna? Cat plateste compania pentru un sfert de ceas pe zi pierdut astfel, pe clickuri aiurea, fara a pune la socoteala oboseala managerului, deconcentrarea de la alte activitati, frustrarile si cine mai stie ce? Dar o jumatate de ora pe zi? Sau chiar o ora, chiar, fara sa exagerez prea mult in cazurile evidente ale unora?
Mi se intampla adesea sa fiu in birourile unor astfel de manageri si sa vad cum scriu ceva, un text sau un e-mail. Fac cu zece clickuri ceea ce altii ar face cu trei sau chiar cu unul singur, aranjeaza in pagina si formateaza in cinici minute ceea ce secretara mea ar face in mai putin de unul, ca dupa ce pun o virgula in plus, totul sa se naruie ca un castel de carti de joc si sa o ia de la inceput cu formatarea.
Unii dintre acestia au foarte, foarte multa experienta, ceea ce inseamna ca lucreaza zilnic cu Wordul, cu Outlookul si cu Excelul, de cel putin zece, cincisprezece ani. Pe unii ii cunosc tot de atata timp. Si ii vad si azi cum dau clickurile exact la fel, ca atunci, la inceput.
Nu ma pot opri sa fac un calcul simplu: cum ar fi fost daca oamenii acestia si-ar fi spus, acum cincisprezece ani, hai sa stau intr-un weekend sa invat programele astea. Sase ore cu Wordul, sase ore cu Outlookul si sase ore cu Excelul. Cam de atat are nevoie un om inteligent ca sa ajunga sa faca intr-o ora ceea ce multi altii fac in doua. O singura data in viata, pentru ca dupa aceea, chiar daca iti mai iesi din mana, iti ia doar cateva minute ca sa redevii ce ai fost.
Deci, o jumatate de ora pe zi, inmultit cu 22.5 zile pe luna, inmultit cu 11 luni, concediile legale nu se pun, inmultit cu 15 ani, cat inseamna din milionul de Euro pe care compania l-a cheltuit cu salariul si cu impozitele lui in toata aceasta perioada? Si de ce nu a vrut sa isi strice un weekend acum 15 ani, constient fiind de aceste cifre? Buna intrebare, cum ar zice bunul meu prieten, Pierre-Yves…
Si sa raspundeti la trei intrebari scurte, va rog:
Votați pe blogul lui George Butunoiu.
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România
