Businessurile din Romnia sunt o mascarada, facute dupa ureche, managerii romani sunt praf, nu inteleg nimic, sunt vai de capul lor, ii trateaza pe angajati ca pe sclavi etc. etc. Cam asa suna foarte multe dintre comentariile si mesajele pe care le primesc, asta imi transmit si cei cu care ma intalnesc si discut fata in fata. Fie direct, chiar cu aceste cuvinte, fie aluziv, dar asigurandu-se ca inteleg exact mesajul de mai sus. Am facut si un sondaj ad-hoc chiar cu acest subiect, si peste 90% au raspuns ca exista diferente fundamentale intre felurile in care se fac businessurile in Romania, cum sunt concepute si cum functioneaza companiile, fata de cele din Occident.
Nu, diferentele acestea nu exista. Sau, ca sa fiu mai precis, nu exista diferente DE FOND intre felul in care sunt organizate si functioneaza firmele si businessurile in Romania fata de cele din Occident. Si aici vorbesc despre majoritatea companiilor serioase din orasele mari, dar si despre multe din cele mai mici sau periferice. Vezi adesea niste diferente conjuncturale, de detaliu, insa nu la nivel de principii, de fundament. Ca mai sunt inca destule afaceri in Romania care sunt pure escrocherii sau orice altceva decat business, activitate comerciala, nu schimba cu nimic esenta argumentatiei mele care vrea sa arate, mai mult decat orice altceva, unde suntem fata de unde am fost in urma cu deloc mult timp, si unde vom fi intr-un an sau doi sau zece.
Diferentele de rezultate, de viteza, de continuitate, de relatii intre angajati si angajatori, intre clienti si furnizori, intre toata lumea si toata lumea sunt mari fata de cele din Occident, intr-adevar! Adesea foarte mari, enorme, dar asta vine nu din felul in care managerii si antreprenorii isi organizeaza businessul, de la cat de inteligneti sau de prgatiti sunt, ci din cauza pietei, a patologiei sociale, a sistemului politic, a inegalitatilor si injustitiei sociale, a un milion de piedici si scarbe care nu pot fi imputate managerilor, antreprenrilor si angajatilor businessurilor din Romania. Pentru ca asta nu mai e treaba si responsabilitatea lor. Ei isi fac treaba in interiorul firmei, intre zidurile companiei, asa cum si-o fac si cei din Occident! Si de multe ori chiar mai bine, dar daca te astepti sa aiba aceleasi rezultate pe o piata saraca si bezmeticita de politicieni semianalfabeti si corupti, inseamna ca nu ai notiuni elementare despre mersul lucrurilor in lume.
Eu am fost o viata intreaga in mijlocul tuturor businessurilor serioase din Romania, insa am cunoscut mult mai multe decat atat. Vorbesc in fiecare zi cu manageri romani care lucreaza si aici si in toata lumea. Si nu joburi din care vad doar patru pereti, ci in cele mari, din care vad multe, foarte multe si foarte de sus. Si cu straini care vin sa lucreze in Romania, dupa ce au lucrat o viata in Occident, si cu altii care vin doar in vizita, cu specialisti din toate domeniile, cu cercetatori si diplomati care au vazut toata lumea. Niciunul nu mi-a aratat, sau vorbit macar despre ceva fundamental diferit in felul de a face lucrurile acilea fata de acolo. Dimpotriva, toti au remarcat si au subliniat similitudinile.
Ca aceia din Occident au acces la mult mai multe resurse si instrumente, da, e cat se poate de adevarat. Ca au mult mai multi bani de investit, ca ei si le pot cumpara si cei de la noi nu, e iarasi adevarat, dar asta nu tine de “managementul romanesc”, sau de “managementul din Romania”, ca sa-i includem pe toti, ci de altceva. Si nu sunt singurul care stie ca sunt multe, foarte multe firme mai bine organizate in Bucuresti decat altele similare de la Viena, Madrid sau Atena. Mai eficiente, mai optimizate, mai automatizate, mai productive, de la care ar avea multi occidentali de invatat.
Asadar, cum ajung majoritatea oamenilor sa vada diferente fundamentale acolo unde ele nu exista? Sunt multe resorturi si mecanisme psihologice puse in miscare de o astfel de intrebare. Sa va descriu unul dintre ele: “Pai ala din Germania castiga 3,000 de Euro si face acelasi lucru ca si mine, tot atat muncim amandoi. Si eu iau 700, deci mai putin de un sfert. E o diferenta fundamentala, nu ti-e clar?” Da, e foarte clar de ce sunt praf managerii romani: pentru ca nu castiga baiatu ca in Germania…
Citește continuarea pe www.georgebutunoiu.com
