Cand a venit gerul cel mare in Bucuresti, cu putin timp in urma, de erau -20C, am gasit un batran dormind in spatele blocului. Cred ca fusese un barbat frumos odata, fiindca si acum are aproape doi metri inaltime, cu trasaturi de personaj de film, cu barba mare si cu parul valvoi. Are ceva urat pe fata, probabil o tumoare, sau asa ceva, e imensa. Avea o jacheta de aviator, de toamna, asortata cu pantalonii, toate inchise la culoare, probabil mai mult de murdarie. Nu mirosea chiar atat de tare pe cate te-ai fi asteptat daca te uitai doar la tumoare.
L-am bagat in scara blocului si i-am spus sa stea acolo in fiecare seara, si chiar in timpul zilei cand e foarte frig afara. M-am gandit sa-i dau o cheie de la intrare, insa m-am gandit ca sigur o pierde, asa ca i-am spus sa stea langa usa pana vine cineva sa deschida si sa intre. Am lasat si un afis la intrare rugandu-i pe locatari sa-l lase sa intre.
Din acel moment, blocul s-a impartit in doua. O jumatate care ii deschideau usa, ii aduceau apa si mancare, si cealalta jumatate care il dadeau afara.
– Cum puteti sa-l scoateti noaptea afara la -20C, mai ales ca vedeti cum e imbracat?
– Da ce, are domiciliul aici? Cu ce drept sta el aici?
– Nu are domiciuliul aici, dar aproape sigur o sa moara pana maine, nimeni nu poate rezista.
– Pai sa se duca la adapost, sunt adaposturi in Bucuresti pentru cei ca el.
– Nu vrea sa se duca la adapost (il intrebasem deja), si chiar daca ar vrea, nu cred ca ar junge, nu cred ca are GPS-ul la el, bani de taxi nu are, autobuzele nu mai merg la ora asta.
– Aaaa, pai daca nu vrea sa se duca la adapost, sa-i fie de bine, noi i-am spus…
– Da, dar moare pana maine!
– Da de ce nu vrea sa se duca la adapost?
– Nu conteaza asta acum, vedem alta data, cand nu vor fi -20C. Acuma moare pana maine daca il scoatem afara!
– Da face mizerie aici, uite cum pute…
– Da, asa este, ii spunem femeii care face curat sa vina mai des zilele acestea. Dar moare pana maine daca il scoatem afara!
– Pai ce, ea vine asa, degeaba?
– Nu degeaba, ii dam 50% increase saptamana asta, punem fiecare cate 10 lei…
– Da o sa murdareasca si peretii, abia am zugravit scara blocului…
– Da, asa este, dar moare pana maine daca il scoatem afara!
Si discutia a tot continuat, cu diverse alte argumente de o parte, si cu acelasi argument din partea mea. E un om cu principii, si si-a pus toata logica si elocinta la contributie ca sa le sistematizeze si sa mi le prezinte, convins ca asa e mai bine pentru comunitatea din bloc, pentru el, pentru familia lui, pentru fiul lui elev de liceu, pentru randuiala lucrurilor in societate. Fiecare trebuie sa stea noaptea la adresa lui din buletin, sa nu atinga peretii blocului, sa se spele zilnic pe fata, pe dinti si in urechi,sa se dea cu deodorant si sa-si pastreze hainele ingrijite si sa-si acopere tumorile cu un fular sau cu o caciula cu urechi. Asa l-a invatat si pe fiul lui si asa trebuie sa faca toata lumea pentru ca lucrurile sa mearga bine in tara. Daca nu vrea sa se duca la adapost, sa-i fie de bine, noi i-am spus!
Nu stiu daca vecinii mei de bloc sunt singurii bucuresteni care, pusi sa aleaga intre a-i da femeii care face curat in scara cate 10 lei in plus ca sa vina de doua ori pe zi, si inca 10 lei de caciula unui zugrav ca sa dea cu bidineaua peste niste pete, si, pe de alta parte, a scoate afara in noapte si la -20C un batran imbracat cu o jacheta de aviator, despre care stii aproape sigur ca ar putea muri, ar alege a doua varianta fara sa stea pe ganduri. Probabil ca nu, si ca nu s-au adunat cu totii tocmai in scara mea de bloc…
