”Etnicii români din Ucraina trebuie să vadă că nu sunt părăsiți”, comenta Liviu Dragnea. Să vedem ce n-a făcut Guvernul său

În timp ce Ungaria a făcut spume față de legea promovată de Poroșenko, Bucureștiul a tăcut mâlc, nicio reacție. Budapesta l-a urecheat pe ambasadorul Ucrainei, a transmis protestele și obiecţiile față de lege, taxată dur drept „ruşinoasă şi scandaloasă“.
Până și regimul comunistoid filorus de la Chișinău a avut o reacție mai fermă față de legea Kievului decât Guvernul PSD de la București. Ungaria a anunțat deja că va protesta împotriva legii abuzive ucrainene la ONU, OSCE, Consiliului Europei şi Uniunea Europeană, iar MAE al Ungariei a ordonat tuturor diplomaţilor maghiari să suspende orice sprijin pentru vreo iniţiativă a Ucrainei la nivel internaţional. Un fel de stare de război rece diplomatic.
.
Comparativ, România nu l-a convocat pe ambasadorul Ucrainei la Bucureşti pentru a transmite proteste, atitudinea MAE arătând clar că nu există reproșuri față de lege, iar secretarul de stat Victor Micula a fost trimis la Kiev doar pentru o discuție informală nu pentru a protesta oficial. Ministrul cu nume de spanac, adică Păstârnac, a avut de asemenea doar o discuție amabilă la o cafea, cu ambasadorul Ucrainei la București.
.
Desigur pe lângă Ucraina și Ungaria i-a spart de decenii pe etnicii români din Ungaria, asimilați forțat exact cum fac și sârbii, fără nicio replică din partea Bucureștiului. Așa cum sunt abandonați românii din Serbia și Ungaria – tot la fel sunt părăsiți și românii din Ucraina, Bucureștiul a avut zero reacții ori de câte ori au fost încălcate drepturile minorităţii româneşti din Ucraina; cât despre suportul financiar, și acesta tot spre zero.
.
Asta în timp ce până și arabii au înființat la Cernăuţi şi Odessa centre culturale, pe lângă cele maghiare, poloneze, greceşti, germane, bulgare. Reprezentanții minorităţii române din regiunea Cernăuţi, ţinutul Herţa, Maramureşul istoric sau Basarabia de sud sunt complet ignorați la București.
De ani și ani sunt tocați de autoritățile ucrainene iar România s-a făcut că nu vede. Am fost acolo, la Ismail, în Basarabia istorică și am văzut cu ochii mei cum stă treaba. Și alți colegi ziariști, foarte puțini, au fost și au scris – degeaba. Cartea lui George Damian stă mărturie.
.
Cum poate fi contracarată Ucraina

Există mecanisme prin care Ucraina poate fi trasă la răspundere, deoarece este semnatară a convențiilor și Tratatelor europene – pe care desigur doar se fac că le respectă.
De exemplu, pentru încălcarea drepturilor minorităților poate fi invocată Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare, se poate face apel la Comisia de la Veneţia, la Comisarul OSCE pentru Minorităţi Naţionale, plus România se mai poate adresa Comisiei Europene deoarece există Acordul de Asociere al Ucrainei la UE, iar Comisia are competența și puterea de a verifica modul în care Ucraina respectă normele UE, adică deloc.
Mai există și Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE, și mai ales, încă n-a fost denunțat odiosul Tratat semnat de Umil Constantinescu, din 1997, unde se afirmă că ”se vor crea, pentru persoanele aparţinând minorităţii romane din Ucraina şi pentru cele aparţinând minorităţii ucrainene din România, aceleaşi condiţii pentru studierea limbii lor materne.
Părţile contractante reafirmă că persoanele sus-menţionate au dreptul sa fie instruite în limba lor maternă, într-un număr necesar de şcoli şi instituţii de stat pentru învăţământ şi specializare, situate ţinând seama de răspândirea geografică a minorităţilor respective.“
Păi să facem comparația cu condițiile minorității ucrainene in România, iată ce zic chiar oficialii acestei minorități, a treia ca mărime din România :”Pentru comunitatea de ucraineni din România, folosirea limbii ucrainene în viaţa de zi cu zi a reprezentat o componentă esenţială a unităţii noastre, a păstrării legăturilor cu trecutul, a conservării tradiţiilor şi obiceiurilor, dar în acelaşi timp şi o punte pentru viitor.
Formarea fiecăruia dintre noi şi a comunităţii ucrainene în ansamblu nu ar fi fost posibilă, în primul rând, fără accesul la educaţia în limba ucraineană.
.
În momentul de faţă, în România, există un liceu cu predare în limba ucraineană, Liceul Taras Şevcenko din Sighetu Marmaţiei, secţii în limba ucraineană la Liceele „Laţcu Vodă” din Siret şi „Iulia Haşdeu” din Lugoj, precum şi secţii pentru studiul limbii ucrainene în structura Facultăţilor de Litere din marile universităţi.
.
În plus, în peste 60 de şcoli primare, limba ucraineană este studiată ca limbă maternă, religia este predată în limba ucraineană, iar în şcolile româneşti din regiunile dens populate de ucraineni, limba şi literatura ucraineană sunt predate ca materii distincte.
.
Utilizarea limbii materne în şcoli, în biserici, în mass-media sau la diverse manifestări culturale reprezintă o realitate limba maternă rămânând unul dintre elementele identitare fundamentale care ne va defini şi peste ani.”
.
comunicat al deputatului ucrainean din Parlamentul României, Ion Marocico (Grupul parlamentar al minorităților naționale)

Pe scurt, vom avea ocazia foarte curând să vedem dacă se vor lua măsurile pomenite mai sus, iar Guvernul PSD își va da arama pe față, pentru toată lumea…

„Indiferent ce va urma în Ucraina, va fi încă mai rău pentru românii din Basarabia, de la Chișinău și nu numai.” – avertisment de acum trei ani, numai prooroc să nu fii în țara ta, gen Mafalda sau Mama Omida, degeaba scrii, la ce folos toată munca, informarea și semnalele de alarmă. Se pare însă că e mai veche situația …«Nu este prooroc mai dispreţuit decât în patria sa» (Marcu 6,14:Luca 4, 24).) Iată ce scriam acum trei ani:

„Revoluția” de la Kiev lovește în drepturile românilor din Ucraina