Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus aminte de unul dintre rarele mele contacte cu ei, de acum cateva luni. Voiam sa facem un concert intr-un oras indepartat de Bucuresti, foarte indepartat. Filarmonica de acolo e in renovare, asa ca singurul loc in care puteam merge era Cercul Militar din oras, cu o sala frumoasa si incapatoare. Si cu acustica chiar buna, din cate mi-au spus cei de-ai locului.
Ne-am bucurat ca am gasit solutia si am luat legatura cu militarii. Nu a fost deloc usor, insa pana la urma am reusit, pentru ca directorul filarmonicii avea in orchestra o fagotista care il cunostea pe fiul comandantului garnizoanei, altfel se pare ca nu am fi ajuns la ei, din cate mi s-a spus. Am vorbit cu vreo doi sau trei de pe la comandament, pana am ajuns la o doamna care urma sa puna punctul pe i-ul administrativ.
– Da, se poate, dar trebuie sa platiti chiria salii, sa stiti, si sa facem un contract.
– Desigur, e normal… Si cat e chiria salii?
– 70 de lei.
– Cat, sapte mii? Nu e cam scump?
– Nu, domnule, e 70 de lei.
– Doamna, noi avem nevoie de sala mare, aceea de 300 de locuri, cu scena, poate ca nu v-a spus domnul comandant despre care sala vorbim…
– Da, da, aceea! Chiria e 70 de lei pentru o zi.
O surpriza placuta pana la urma, mi-am zis eu, poate ca si-au propus militarii sa sprijine cultura, uite ce pleasca…
– Si trebuie sa veniti sa semnati contractul…
– Da, sigur, va rog sa mi-l trimiteti pe e-mail si vi-l trimit inapoi semnat.
– Nu, nu, trebuie sa veniti aici sa-l semnati. Noi nu putem trimite prin e-mail, suntem o unitate militara si Armata nu foloseste e-mailuri.
– Dar sunteti o unitate culturala in centrul orasului, faceti spectacole acolo, aveti si o biblioteca, am auzit, de ce va paziti asa?
– Nu conteaza, domnule, tot unitate militara suntem si avem consemn!
– Atunci trimiteti-mi-l prin posta, il semnez si vi-l trimit inapoi tot prin posta, cu recomandata.
– Nu se poate, trebuie sa-l semnati personal!
– Bine, atunci faceti-l si il semnam cand ajungem acolo, in ziua concertului.
– Nu se poate, domnule, contractul trebuie semnat inainte. Trebuie sa veniti aici sa-l semnati!
– Cucoana, sunt 650 de kilometri pana acolo, cum sa vin sa semnez un contract de 70 de lei?
– Acestea sunt regulamentele militare, domnule, altfel nu se poate, imi pare sincer rau…
Nu am mai facut concertul in acel oras, o sa asteptam cativa ani pana se termina reconstructia filarmonicii, mai vedem atunci. Insa, macar, am ramas cu un sentiment de siguranta dupa aceasta conversatie, ca uite, Armata noastra s-a gandit la absolut totul si stie sa depisteze si cele mai mici pericole la siguranta noastra, de care mie nici nu mi-ar fi trecut macar prin minte. Ma simt aparat, intr-adevar…
Integral pe www.georgebutunoiu.ro
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România.
