163 de ani de la apariția Manifestului Comunist
S-au scurs mai mult de 150 de ani de la apariția, la Londra, a Manifestului Partidului Comunist scris de Karl Marx și Friedrich Engels. Ideile acestei lucrări au avut un enorm impact asupra evenimentelor care s-au desfășurat în următorii aproape 150 de ani în Europa și restul lumii. Efectele acestui impact pentru o mare parte din populația globului, în special în ulimele decenii, ar putea fi rezumate astfel: încrâncenarea urii și conflictelor între oameni, categorii sociale și națiuni, creșterea dezordinii sociale și a sărăciei, proliferarea regimurilor de dictatură și teroare, precum și a crimelor sângeroase cu caracter de genocid afectând sute de milioane de oameni.
Propunându-și, deliberat, subminarea valorilor tradiționale de sorginte creștină, într-o lume care, la mijlocul secolului al XIX-lea, era încă marcată de multe suferințe și nedreptăți, dar care începuse să fie luminată de speranțele progresului, Marx și Engels au dat o teribilă lovitură umanității în drumul ei spre mai bine. Devenind, în secolul nostru, forță conducătoare în numeroase țări europene și extraeuropene, comunismul a însângerat și pustiit aceste țări în deceniile de după revoluția bolșevică rusă din 1917, deschizând cea mai sinistră perioadă din istoria lumii moderne. Această perioadă a durat mai bine de 100 de ani – fiecare dintre ei lung cât un secol de suferință, pentru popoarele oprimate de comunism – până ce, începând din memorabilul an 1989, Germania de Est, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania și, în sfârșit, URSS au început să se scuture de înspăimântătorul jug al teroarei bolșevice.
Din 1989, „o stafie umblă prin Europa”, cuvintele de început ale Manifestului Partidului Comunist, – stafia comunismului muribund. Lupta oamenilor și națiunilor pentru înlăturarea definitivă a acestei stafii reprezintă adevărata tranziție, despre care se vorbește atât de mult în Europa de Est, fără a se ști exact către ce și cum trebuie să se tranziteze.
În cele ce urmează, propunem Manifestul Anticomunist, care se dorește a fi un breviar general al ideilor și obiectivelor majore ale perioadei de tranziție, în țările foste comuniste, cu referire specială la țara noastră.
Ideile nefaste ale Manifestului Partidului Comunist
Lupta de clasă reprezintă după M&E (abreviere ce va fi folosită pentru a desemna pe autorii Manifestului Partidului Comunist), motorul evoluției societății umane. Această idee revine obsesiv pe tot parcursul Manifestului. Nu e vorba numai de formularea unei explicații teoretice asupra dinamicii istoriei, ci, în special, de soluția pe care autorii o propun pentru rezolvarea problemelor social-economice ale umanităii. Lupta de clasă, în particular lupta împotriva burgheziei, ar reprezenta calea prin care s-ar putea învinge marile nedreptăți sociale, sărăcia, ignoranța maselor și subdezvoltarea țărilor înapoiate. Această conjectură neagă în mod brutal întreaga învățătură creștină bazată pe ideea de dragoste și înțelegere între oameni.
O altă teză din Manifest atribuie proletariatului vocația de clasă făuritoare a victoriei împotriva burgheziei și, apoi, de clasă conducătoare a întregii societăți.
Argumentele folosite pentru susținerea acestei teze nu sunt de ordin științific sau moral, ci de ordin subiectiv-previzional. M&E prevăd că, în mod cert și inevitabil, proletariatul se va organiza și va învinge, prin violență, burghezia incapabilă să-și mențină dominația. O analiză atentă a acestei idei ne arată cât de șubredă este ea: pe de o parte, se prevede victoria proletariatului, iar acest fapt, odată îndeplinit, justifică acestei clase statutul de clasă conducătoare; pe de altă parte, victoria nu poate veni de la sine, ci ca urmare a acțiunilor partidului comunist, care organizează proletariatul și-l conduce. În consecință, ideea inevitabilei victorii, ca necesitate istorică, nu se susține, fiindcă partidul comunist, cu programul său manifest, este în fond creația unui grup de agitatori, ceea ce ne determină să intuim că în spatele „previziunilor istorice” proclamate de autorii Manifestului se ascunde o diabolică ambiție de a schimba omenirea conform propriilor lor reprezentări.
Redăm textual (K. Marx, Fr. Engels, Manifestul Partidului Comunist, Ed. Pentru literatură politică, 1953 pp.58-59), în cele ce urmează, măsurile pe care „creatorii socialisului științific” le preconizează a fi aplicate după preluarea puterii de către proletariat.
„Proletariatul va folosi dominația lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producție în mâna statului… La început acest lucru nu poate avea loc, firește, decât printr-o încălcare despotică a dreptului de proprietate… În țările cele mai înaintate va fi posibilă aproape pretutindeni aplicarea măsurilor următoare:
- Exproprierea proprietății funciare și întrebuințarea rentei funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.
- Puternic impozit progresiv.
- Desființarea dreptului de moștenire.
- Confiscarea proprietății tuturor emigranților și rebelilor.
- Centralizarea creditului în mâinile statului cu ajutorul unei bănci naționale cu capital de stat și monopol exclusiv.
- Centralizarea tuturor mijloacelor de transport în mâinile statului.
- Mărirea numărului fabricilor de stat, a uneltelor de producție, desțelenirea și ameliorarea pământurilor, după un plan general.
- Obligativitatea muncii pentru toți, organizarea de armate industriale, îndeosebi pentru agricultură.
- Unirea muncii agricole cu cea industrială, măsuri având ca scop înlăturarea treptată a contradicției dintre sat și oraș.
- Educația publică și gratuită pentru toți copii. Interzicerea muncii copiilor în fabrică, în forma ei actuală. Îmbinarea educației cu producția materială.
Să examinăm pe scurt semnificația propunerilor făcute M&E în Manifestul Partidului Comunist.
O primă observație este lipsa totală a argumentelor teoretice și practice care să justifice măsurile propuse. Ele sunt enumerate, pur și simplu, reprezentând dogme fără acoperire rațională sau morală.
Trebuie remarcat cât de bine reușesc autorii Manifestului să sintetizeze, în două pagini, aproape toate ororile și relele viitoare ale sistemului pe care-l proiectează. Într-adevăr, ei propun pe față utilizarea violenței ca mijloc de obținere a puterii, sau organizarea dictaturii pentru trecerea tuturor mijloacelor de producție în mâna statului. Violență, teroare, despotism, toate acestea definesc, în ultimă analiză, un sistem terorist, aplicat de o minoritate de „activiști”, conduși de un grup foarte restrâns de căpetenii. Mecanismul propus conduce inevitabil la totalitarism, cu toate racilele lui înspăimântătoare confirmare în ultimele decenii de istorie tragică.
Din punct de vedere economic, ignorarea legilor funcționării mecanismului economic și înlocurea lor cu „măsuri” impuse de sus nu pot avea decât efecte catastrofale, care s-au și produs pretutindeni unde s-au aplicat schemele marxiste.
Măsura propusă de Manifestul lui M&E, privind educația gratuită și interzicerea muncii copiilor, pare a contrasta, prin caracterul ei umanitar, cu duritatea și absurditatea celorlalte propuneri. În realitate, sub o formulare aparent generoasă, se ascunde intenția, pusă în practică de altfel de guvernările comuniste, de a-i îndoctrina pe copii de mici, pentru a-i face unelte supuse și negânditoare în slujba dictatorilor marxiști.
Planul în 10 puncte propuse de M&E nu cuprinde nici o idee privind cultura, știința, morala și protecția sanitară a cetățenilor, ceea ce dovedește lipsa de preocupare față de unele din cele mai importante componente ale vieții oamenilor. De asemenea, sub pretextul „internaționalismului proletar”, nu se acordă nici o importanță problemei naționale, la fel de arzătoare în secolul XIX-lea, ca și acum, în ultimii ani ai mileniului nostru.
Citește și MANIFEST ANTICOMUNIST (II)
Citește și MANIFEST ANTICOMUNIST (III)
