Rareori nu e angajatorul obligat sa aleaga intre experienta, sau intre competenta candidatului, la modul general, pe de o parte, si motivarea lui, pe cealalta parte. Sigur, cu cat omul stie mai multe si mai temeinic, cu cat a demonstrat asta deja, cu atat vrea mai multi bani, o firma si un post mai prestigioase, tratament diferentiat, adica e mai greu de motivat. Adica eterna dilema a angajatorului: experienta sau motivare?
Rezolvarea partiala a dilemei e data de specificul locului, de contextul social, de cele economic si cultural. In tarile si zonele cu structuri si traditii institutionale bine asezate, competenta tehnica e pe primul loc, de regula, pe cand in locurile in care legaturile sociale din organizatii sunt un amalgam de relatii profesionale, institutionale si personale, personalitatea si motivarea trec adesea in fata. Intr-un fel se fac angajrile in culturile slave, in alt fel in cele anglo-saxone, altfel in cele latine sau in cele slave, chiar daca multora nu le place asta, sau nu accepta ideea, pur si simplu.
Aici, in Romania, eu le-am recomandat intotdeauna clientilor mei, adica angajatorilor, sa se uite cu mai multa atentie la personalitatea si la motivarea candidatilor decat la experienta lor. Asa merg lucrurile in aceasta parte de lume. Au fost si mai diferite fata de ce e la cei cu care ne comparam cu disperare, mai ales cand vine vorba despre lefuri, si incet-incet ne apropiem, insa mai e cale lunga, generatia noastra nu va apuca recrutari ca in Germania, cu siguranta.
De aceea nici negocierea conditiilor de angajare nu e la fel la noi ca la altii. Cand e mai institutionala, adica mai tehnica, e mai simplu, si sunt sanse mai mari sa ajungi la un punct comun chiar daca pleci de la pozitii foarte diferite initial. Insa la noi e mult mai riscant sa incerci o intelegere atunci cand pornesti de la puncte de vedere prea indepartate. Si asta le recomand cu insistenta clientilor mei, sa nu se angajeze in astfel de negocieri si sa abandoneze un astfel de candidat, chiar daca, uneori, stiu ca se poate ajunge la un acord final. Si exact acelasi lucru le recomand si candidatilor, sa fie foarte rezervati fata de negocierile pornite pe pe pozitii prea divergente.
Insa unora, angajatori si candidati deopotriva, nu numai ca le place aceasta confruntare si chiar o cauta, ci ii si apreciaza suplimentar pe acesti “abili negociatori”. Mie nu prea-mi plac, ii prefer pe cei care, atunci cand deschid gura si zic ceva, ma fac sa cred ca chiar asta si gandesc si ca pot avea incredere in ceea ce spun.
George Butunoiu a fost primul român care a deschis în 1992 o firmă de recrutare. Este absolvent al Facultății de Fizică, lansând în 1990 o firmă de software iar în prezent este unul din cei mai importanți jucători de pe piața de consultanță.
