Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si “aranjeze” CV-ul ca sa impresioneze pe angajator. Si ei, ca si mine, vedem sute, dar ce zic eu, mii de articole in care, inca din titlu, ti se promit niste tehnici si trucuri prin care sa-l dai pe spate pe angajator. Daca pui pe Google “cum sa faci cv impresionant”, iti apar 285,000 de articole! Dar, spre diferenta de mine, multi dintre ei chiar cred asta, ca poti sa ii impresionezi pe cititorii de CV-uri, adica, si sunt convinsi ca doar nu au nimerit articolul care trebuia din cele sute de mii.
Nu, nu iti poti face un CV care sa impresioneze cititorul, nu exista asa ceva! Dar exista o mie de metode de a-l impresiona negativ, de a te face de ras si de a-ti compromite definitiv toate sansele!
Foarte schematic spus, cand ai un CV in mana, te uiti la continut, la informatiile propriu-zise, adica, si la forma. Din continut deduci ce a facut si, deci, ce se presupune ca stie sa faca acel om, iar din format, din forma tragi mai ales concluzii despre cum este: inteligenta, logica, atentie la detalii, frustrarea, capacitate analitica si multe altele.
Nu, nu exista nicio metoda si nicio tehnica prin care sa semnalezi in CV ca esti destept, in alt fel decat prin concluzia pe care o poate trage cititorul, eventual, din combinatia de educatie si de lucruri pe care le-ai facut. Nu poti face asta prin vreun truc stiut numai de cativa guru, prin vreo tehnica subliminala sau pur si simplu prin formatul CV-ului. Poti doar sa semnalezi ca NU esti astfel, ca logica si inteligenta NU sunt punctele tale forte, ca nu esti atent, motivat, sau toat la un loc. Si e extrem de usor, sunt sute de astfel de “trucuri” si “tehnici” de a atrage atentia asupra inteligentei tale. Si multi le folosesc din plin, adesea pe toate odata, probabil ca sa fie siguri de efect…
Am scris si eu sute de articole despre ele. Multe aici, pe site. Si, sigur, s-au suparat cititorii: “Domle, conteaza ce stiu, nu fleacuri din astea…” “Domle candidat, pentru mine conteaza mai putin ce stii, ma intereseaza cum esti, in primul rand!” Si de aici scandalul…
Mai dau si azi un exemplu. Multi se mira ca pun aici atatea “secrete” ale meseriei, pentru ca asta imi ingreuneaza munca, evaluez mai greu candidatii daca stiu dinainte de ce sa se fereasca. Da, asa este, insa ma amuza sa-i vad pe anumiti cititori cum se enerveaza. E drept, am si eu slabiciunile mele, si imi permit sa-mi fac din cand in cand cate o astfel de placere vinovata.
Spun azi despre maruntisurile din CV. Sa stii ce sa nu pui intr-un CV e mai greu decat sa decizi ce treci, e un lucru care iti pune inteligenta la treaba mai mult decat crezi. Sigur, fiecare pune in CV lucrurile cele mai importante din educatia, din cariera, uneori chiar din toata viata lui, limitele de sus pe care le-a atins. Pe buna dreptate, te gandesti ca CV-ul acela iti arata valoarea profesionala maximala a candidatului respectiv, si ca, in realitate nu poate sa fie decat cel mult egal cu imaginea pe care ti-ai schitat-o de la prima citire.
Or, cu cat dai mai multe informatii si detalii in CV, cu atat aceasta limita (superioara) e mai clara, mai bine definita. Daca nu imi da un anumit reper, pot macar sa fantasmez ca a trecut dincolo de el, si sa revin cu picioarele pe pamant cand ma intalnesc cu el fata in fata. Dar cand chiar el imi semnaleaza foarte clar, iata, asta e nivelul maxim la care am ajuns, trebuie sa ma conformez.
De pilda, cei care pun in CV un lung sir de traininguri, de-a valma, unele de doua zile facute acum douazeci de ani, dupa principiul ca ce e mult in CV e bun. Si nu orice candidat, ci unii care sunt, sau care vor sa fie directori generali sau, oricum, directori importanti cu salarii de mii sau zeci de mii de Euro pe luna. Sa-mi atragi atentia, mie, ca recrutator sau ca angajator, ca, iata, asta e un lucru important din cariera mea, asta ma sustine pe mine ca profesionist, ca trainingul asta de doua zile, facut in nu stiu ce apartament de bloc e lucrul pe care trebuie sa-l stii despre mine, asta spune, intr-adevar, ceva despre acel candidat care vrea sa fie mare manager. Si ceva nu nesemnificativ.
Si mai citesc, uneori, in CV-uri de manageri care vor sa ajunga manageri cu lefuri si mai mari, ca au participat la nu stiu ce conferinta inspirationala a marelui Guru Cutare, care a venit in Romania si 80 de minute dintr-o ora si jumatate a insirat platitudini pe care le poti citi seara pe Internet, gratis si cu un pahar de bere in mana. Si eu stiu cat a platit candidatul ca sa ajunga acolo. Oare drept cine ma ia?
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România. Citește mai multe articole pe blogul său, www.georgebutunoiu.ro
