O comparație între măsurile imaginate de eternul Arafat și cele luate de SUA în războiul cu COVID-19. Iar America e number one când vine vorba de războaie

Si daca tot stam pe acasa (fie ca lucram la domiciliu sau suntem deja someri) avem timp sa mai citim, auzim, vedem lucruri de care alta data nu prea aveam timp. Peste ceva vreme nu vom mai avea nici bani, dar acesta este un alt subiect…
Unul din beneficiile globalizarii (astazi blamata chiar de Trump) este macar acela ca avem acces la multe canale de media (televiziuni, site-uri, presa). Nu poti sa nu fii cu adevarat socat de diferentele de prezentare si abordare (de viziune pana la urma) referitor la abordarea problemei pandemiei.
O sa incep cu America (ultima atinsa de acest flagel nevazut) si care a mentionat de la inceput: este un razboi! Da! si americanii se pricep macar la un lucru: razboi!
1. Primul aspect intr-un razboi este sa identifici inamicul: Covid19
2. Localizarea inamicului…nu mai este o tara, un teritoriu, un razboi cu armate fata-in-fata. Inamicul de astazi este un luptator de gherilla, un parazit, un cameleon.
3. Identificarea inamicului- nu asteptam sa ne omoare cetatenii, suntem pro-activi si, indiferent de costuri, cautam sa-l identificam. In versiunea pandemiei…TESTAM! Testam-testam-testam…si cand am terminat…o luam de la capat. Identificam astfel virusul perfid ce ne afecteaza populatia. Atentie…nu am spus „omoara” pentru ca inamicul acesta nu este chiar un „supervirus”.
Este si va fi o diferenta intre pacient infectat- bolnav asimptomatic- cu simptome moderate- pacienti gravi- decese.
4. Lupta- arme dedicate impotriva lui nu exista! Folosim ce avem ce cumva-cumva il pot distruge. Din practica internationala s-a evidentiat ca asocierea unui medicament anti SIDA cu unul anti malaric, mai adaugam Paracetamol (nu Ibuprofen) si astea sunt gloantele.
5. Victimele de razboi: se numesc pacienti si unii vor fi asimptomatici (castiga lupta prin proprii eforturi adica propriii anticorpi). Desigur ca unii ,cei mai batrani, cu boli respiratorii asociate, sau imunosupresati-transplanturi sau similar- vor avea nevoie de ajutor. Tratamente, paturi de spital, aport suplimentar de oxigen (respiratoare sau aparate de intubatie). In toate scenariile sunt victime. Decese.
6. „Rule of engagement”- sau regula jocului
-identificam virusul prin screening in masa
-oamenii asimptomatici dar pozitivi se vor izola la domiciliu (daca devine simptomatic il tratam tot la domiciliu, daca se agraveaza boala il internam si adaugam aportul de oxigen)
7. Tragi concluzii statistice din mers pentru dimensionarea numarului de paturi de spital si implicit a numarului de respiratoare. Cand ai baza de lucru-rapoartele epidemiologice de raspandire in masa a virusului- de exemplu se ia in calcul 80% contagiozitate in populatie, poti estima un 5% nevoie de paturi. Deja lucrurile nu mai sunt asa de cetoase poti macar sa stii cum te va ataca virusul. Daca le poti pune la dispozitie este ok…dar daca nu? Pai atunci impunem reguli de „social distancing” ,izolare,carantina. Asta ca sa scadem numarul de pacienti ce se vor imbolnavi dint-o data. Sa poata absorbi sistemul sanitar toti pacientii.
Practic per total acelasi va fi numarul de bolnavi in spitale doar ca impartit in grupuri mai mici ce vor putea fi spitalizati.
Pana acum doar fapte. „Pure facts”

Si pentru ca avem timp ,chiar si involuntar, incepi sa compari cu Romania.

Noi nu testam in masa.
Doar pe cei cu simptome. Si daca este pozitiv internam pacientul. Il tratam doar in spital chiar daca simptomele sunt minore. Desi tratamentul s-ar putea face la domiciliu acum se interneaza. Consumam resurse acum pentru cazuri care intr-un viitor nu indepartat vor fi tratati acasa pentru ca in Romania nu am fost/suntem pro-activi si doar asteptam sa numaram victimele virusului. Va veni momentul cand paturile de spital vor fi ocupate de pacienti critici (caci nu stim cum sa ne dimensionam) si tot la tratament la domiciliu se va ajunge. Si atunci de ce aceasta risipa de resurse financiare si materiale ?
Restrictiile de circulatie trebuie sa aiba o limita de timp. A fost o oportunitate de impunere (pe ce baza obiectiva s-a instituit caci nu a fost un rezultat epidemiologic al dimensionarii infestarii ci doar un impact emotional al prezentei unui numar de cazuri pozitive?) dar va trebui sa se si termine. Oamenii vor iesi din case si se vor infecta in valul 2. Regula este ca ne vom imuniza in fata virusului doar prin contact cu virusul.
Nu exista un vaccin si sa nu uitam ca orice vaccinare se poate face doar in stare de sanatate. Adica poate de la anul. Iar despre „vaccinul romanesc” ..ce sa spun…am apreciat intotdeauna o gluma buna. Tari axate pe cercetare si care investesc sute de milioane de dolari in aceasta directie nici macar nu au mentionat posibilitatea aparitiei unui vaccin si tocmai din Timisoara, Romania vin astfel de vesti. Desigur ca, mediatic, reprezinta pentru romani o veste buna, o raza de speranta, un „ceva” in care sa speri.
In egala masura tratamente curative dedicate (sa distruga exact acest virus) nu par a fi prognosticate sa apara prea curand. Daca ar fi sa extrapolam situatia tratamentelor pentru HIV/SIDA vedem ca de la aparitia acestui virus (caci tot un virus este) au trecut cam 20 ani pana sa apara un tratament curativ (unul din acestea fiind utilizat astazi pentru Covid).
Ramane prin urmare ca motivatie viabila pentru „social distancing” doar acceptarea unor imbolnaviri „pe etape” sa nu se depaseasca capacitatile sanitare. Nici vorba de a castiga timp pana la aparitia unui tratament specific dedicat.
Toate cele de mai sus sunt pertinente si acceptabile de orice om „cu scaun la cap”. De ce insa nu sunt comunicate public si de comunicatori cu greutate?
In SUA conducatorul celulei de criza si comunicatorul principal este Presedintele tarii. Se prezuma ca fiind omul ales cu cele mai multe voturi are cea mai mare greutate in afirmatii si cea mai mare audienta. La noi cum este? Cine sunt comunicatorii? Cine este cel mai popular din aparitiile televizate ? Desigur domnul interpret in limbaj suro-mut! Pozitionat in prim plan, desi nu central, capteaza toata atentia. Nu ca ar fi greu in contextul speech-ului domnului ministru de interne. Domnul Despescu este politist si nu ii cerem nici carisma nici aptitudini de public speaking. Prezinta sec, militareste. Asta e ordinul, asta face. Dar din peisajul acesta, cand se prezinta decizii cu impact sau conotatie medicala, nu era normal sa fie si ministrul sanatatii? Sau vocea cea mai autorizata a fost si va ramane eternul Raed Arafat? Scuze…dr. Arafat, caci a absolvit medicina. Si este suficient. Nu avem nevoie de ministrul sanatatii. Intelegem ca domnul Tataru nu face parte din lantul decizional sau este doar cu numele si semnatura? Altminteri cand este intrebat separat de oamenii de presa, Tataru raspunde articulat, documentat si cu cifre. Dar, constatam, nu este chemat sa faca parte din comunicatorii oficiali. In schimb, un secretar de stat din MAI, cu particula de „dr” suplineste competenta medicala. Eternul doctor Arafat care a ingrijit pacienti doar pe vremuri cand implementa ezitant viitorul sistem SMURD in Romania. Pe care nu l-a inventat el (cum a avut grija sa lase impresia).
In contextul Covid-19 insa tot el decide ,se pare, ce este important epidemiologic si ce nu, ce si cand se testeaza etc. Practic orice decizie medicala trebuie supervizata de domnia sa. Fara discutie ca este un bun organizator (sistemul SMURD exista si functioneaza) dar nu a inventat el roata si, in fond, cand ai la dispozitie sume nelimitate si despre care nu ai cui sa dai explicatii iti permiti sa ai si pierderi. Iti permiti sa ai si Fundatie paralela cu acelasi nume… Si ne bazam pe „succesele” anterioare ale acestui om: Apuseni, Siutghiol, Colectiv… Ati uitat cum a incercat IGSU sa dea 210.000.000 firmei Deltamed despre care judecătorii au stabilit că este într-o strânsă legătură cu Arafat, citiți AICI. Ati uitat cat minte ARAFAT, citiți AICI.? 
Daca ar fi sa tragem si concluzii. Planul acesta de urgenta ,in forma si fondul lui , are masuri bune fara discutie. Distantarea sociala, inchiderea zonelor de socializare..etc sunt singurele metode pasive de lupta. Dar fara mijloacele active nu ramane decat o metoda de a deschide robinetul cheltuielilor fara noima si fara un prognostic precis.