Europa se indreapta, din ce in ce mai grabit, spre modelul politic bazat pe ipoteza ca toti cetatenii sunt potentiali infractori. Si, prin urmare, masurile de preventie sunt intarite in permanenta. Nu total lipsit de temei, e drept, din cauza impotentei sale politice, insa acesta este un subiect separat de reflectie.
Foarte schematic spus, Marea Britanie si SUA, ca sa luam exemplele cele mai reprezentative, considera ca cetatenii lor sunt onesti, le acorda asumptia de buna credinta ab initio si fac legi aspre care ii penalizeaza doar pe cei care tradeaza aceasta incredere. In extrema cealalta, tarile comuniste, dictaturile si tarile cu state slabe fac legi centrate pe preventie, care incearca sa impiedice o ipotetica infractiune cu mult inainte ca acesta sa fie facuta, insa cu pretul ca toti cetatenii sa fie impiedicati sa faca acel rau in egala masura, chiar daca 99 din 100 nu au nici cea mai mica intentie sa-l faca vreodata. Dar toti cei 99 trebuie sa plateasca costul preventiei in “contul” aceluia unul. Si care costuri sunt enorme, daca ar sta cineva sa le calculeze.
Pana de curand, filosofiile politice din Europa Occidentala, la nivel de principii, erau asemanatoare cu cele din Anglia si din SUA, insa acum se indeparteaza de ele. Noua legislatie cu protejarea datelor personale, faimoasa GDPR, e doar ultimul din nenumaratele exemple. Nu au fost in stare sa creeze sisteme si sa faca legi care sa-i pedepseasca pe cei care iti fura identitatea si trimit e-mailuri cu numele tau, care te insala si te fura in toate felurile pe Internet, desi ar fi fost simplu. Insa au gasit solutia primitiva de a interzice tuturor sa mai trimita e-mailuri cu ce au de oferit sau de spus.
Pana anul acesta, in mai, o multime de lucruri pe care nu le stiam, de produse si servicii care mi-au fost folositoare, ajungeau la mine prin e-maiurile cu ofertele de buna credinta ale celor care mi le trimiteau. Desigur, primeam si o multime de e-mailuri cu informatii, produse si servicii de care nu aveam nevoie, insa tot cu buna credinta trimise, semnate si cu toate datele de identificare ale celor care le-au expediat. Si a treia categorie de mesaje, avalansa de inselatorii, cu nume de expeditori fictivi sau cu identitati furate de-a dreptul, cu produse si servicii care nu exista, cu hotii de toate felurile si scenariile imaginabile.
Ei bine, GDPR-ul acesta a oprit cu totul e-mailurile trimise cu buna credinta. Si pe cele cu lucruri care imi foloseau, si pe cele care nu imi sunt de folos in acest moment, dar ar putea sa imi trebuiasca maine, poate. Insa avalansa cu inselatorii e absolut intacta! Prietenii mei din agenda, clientii si cunoscutii imi “trimit” in continuare sute si mii de e-mailuri pe care nu ei le-au trimis, insa in inbox-ul meu apar cu tot cu pozele lor reale, promitandu-mi ca voi avea un penis gigantic daca cumpar nu stiu ce buline de la ei, sau ma informeaza ca am primit o mostenire colosala in Nigeria.
In timp ce scriu, o vad pe doamna Dancila in televizor spunand ca trebuie sa ne axam legislatia in mult mai mare masura pe preventie. Nu stiu daca s-a gandit inainte sa spuna asta. Nu ca ar fi important…
Integral pe www.georgebutunoiu.ro
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România
Asa si?Care-i concluzia finala?
cum care? roexit!