Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand se aduna intr-un grup si fac lucrurile si iau deciziile impreuna. Adica, nici grupul nu e om. Sa uiti asta, sau sa nu o stii deloc, doar pentru ca inca nu ti s-a intamplat tie, te poate costa scump.
Am vazut multe cariere naruite, vieti schimbate peste noapte dupa exact acelasi scenariu. Stiti, fostul meu sef, cu care am lucrat peste zece ani, care a fost idolul si mentorul meu, cel care m-a sustinut de fiecare data si care m-a si promovat, pana am ajuns unde am ajuns, mi-a facut asta! Cum, el singur, asa, dintr-odata? Ei, nu el singur, insa era in comitetul care a luat decizia si nu numai ca nu s-a opus, dar nici nu a zis nimic atunci cand ceilalti spuneau lucruri despre care el stia bine ca nu au fost asa. Aha, inteleg… si in ziua urmatoare fostul sef se purta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nu-i asa? Da, da, chiar asa, nemaipomenit! Dar de unde stiti asta, il cunoasteti?
Nu, nu il cunosc, dar stiu cum e. Am invatat singur. Noroc ca a fost demult, acum vreo douazeci de ani. Nu am pus in practica ce am invatat atunci, pentru ca asa e firea mea, sa nu fac ceea ce stiu ca ar fi bine pentru mine sa fac. Dar macar nu m-a mai luat prin surprindere cand s-a intamplat din nou. Poate ca e un fel de voluptate masochista, sa stiu dinainte ca lucrul acela rau se va intampla, si el chiar sa se intample. Asa, ca sa pot zice ca uite ce destept am fost eu, stiam ca asa va fi… 🙂
Da, acum douazeci de ani ne-am apucat sa facem ceva impreuna. Mai erau vreo cinci, pe langa mine. Oameni importanti cu totii, foarte cunoscuti, cu scoli inalte, educati si manierati, modele pentru generatii intregi, pana in ziua de azi. Prieteni cu mine, pana in ziua de azi. Am zis noi sa incepem lucrul acela la mine in firma, sa pun eu toti banii la inceput, si cand e gata, sa mi-i iau inapoi. Dupa care, sa facem lucrurile ca la carte. Si i-am pus, si am inceput. Multi bani. A mers bine, am inceput sa castigam bani si faima. Si intr-o zi ne-am strans cu totii in jurul mesei ca sa le spun ca trebuie sa imi iau banii inapoi. Cu totii si cu inca unul, care a intrat ceva mai tarziu in grup. Tot prieten cu mine, si el. Zic eu ca acuma trebuie sa-mi iau banii inapoi. Da, sigur, zicea toata lumea, dadeau din cap aprobator, asa e normal, bine, cinstit etc. Si hai sa semnam hartiile, mai adauga al saptelea, adica ultimul venit. Care hartii? Pai nu avem asa ceva. Cum nu aveti hartii? Pai nu avem, ca am zis noi sa incepem asa, si le facem mai incolo. Ei, pai daca nu avem hartii, nu avem ce discuta. Vreo doi dintre ceilalti cinci au incercat sa spuna ceva, dar al saptelea ii tot intreba unde e hartia. Pana la urma au tacut cu totii si asa a ramas.
La fel de pilduitor e si ce a fost dupa. Veneau pe rand la mine sa ma consoleze si sa ma reasigure de prietenia lor. Da, George, a fost vina noastra ca nu am facut hartii, ai vazut si tu ce se poate intampla, fir-ar sa fie… Dar hai, poate treci saptamana viitoare pe la mine, stam in curte, facem un gratar, mai vorbim si despre aia, stii, ce-ti spusesem eu saptamana trecuta… Si m-am dus si am stat in curte, am baut vin, am vorbit despre alte proiecte, stiti, cum fac prietenii vechi. Si acum ma vad cu ei, ne trimitem e-mailuri, mergem la masa, depanam amintiri…
Da, intr-adevar, grupul are nevoie de hartii. Sunt bune hartiile astea, chiar si cand grupul e facut din cei mai buni prieteni sau din cei mai educati si mai civilizati oameni, care nu ti-ar face vreodata nici cel mai mic rau, ceva urat sau imoral. Fiecare in parte, adica. Insa grupul nu are aducere aminte, nici macar de la o zi la alta, ce sa mai zicem de mai mult. Nu are principii, nu are sentimente, nu are empatie, nu are memoria cifrelor, a lucrurilor, a faptelor. Totusi, grupul face promisiuni, sa nu credeti ca nu face asta, exact la fel ca oamenii. Doar ca, spre diferenta de ei, o astfel de promisiune nu e intotdeauna ceea ce pare.
Cand ai incredere neconditionata in cineva, e omeneste sa crezi ca nimic rau nu ti se poate intampla atata vreme cat acel om e in grupul care ia niste decizii care te privesc. Dar ti se poate intampla ceva rau, chiar si cand grupul e un grupulet, sa zicem cu trei sau patru oameni.
Pe de alta parte, totusi, sa iti pierzi increderea adunata in ani de zile intr-un om care a participat la o magarie de grup e alta capcana in care e la fel de omeneste sa cazi. Cei mai multi oameni care fac o magarie in grup, nu o vor face niciodata de unii singuri.
Asadar, daca nu vrei sa ajungi la spitalul de nebuni mai repede decat e cazul, invata sa faci diferenta dintre o decizie individuala si una de grup. Ca, impreuna cu altii, omul nu mai e acela pe care il stii tu, e altul, despre care tu nu mai stii nimic. Si sa iti aduci mereu aminte ca grupul nu e om. Iar firma, cu atat mai putin!
PS: Desigur, numaigeneralizatistii vor sari imediat sa spuna ca ei au auzit ca a fost odata un grup prin Ardeal, sau prin cine stie alta parte, care era om si care a facut intotdeauna ceea ce a promis si ce se astepta de la el. Si ca lumea e mult mai complexa decat o vede, sau decat scrie Butunoiu despre ea…
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România. Citește mai multe articole pe blogul său, www.georgebutunoiu.ro
