In SUA, durata medie pentru gasirea unui nou loc de munca stabil, de lunga durata, este de 6 luni, iar in Europa de 7. In Romania este de 1, si a fost mai tot timpul astfel. Daca cineva nu-si gasea un job in cateva saptamani, era un adevarat scandal! Ori il apuca depresia, gandindu-se ca e ceva in neregula cu el, si incepea sa dea bani in stanga si in dreapta pe la tot felul de consultanti ca sa descopere “ce nu face cum trebuie, de ce nu vin joburile, desi a trimis peste 10 CV-uri?”, ori ii injura pe toti, de la angajatori la politicieni, strigand in gura mare ca in Romania esti angajat numai pe pile, ca e discriminat, si cate cele.
Acum am inceput sa primesc o avalansa de CV-uri, unele insotite de mesaje de-a dreptul patetice: va rog sa ma ajutati, sunt intr-o situatie disperata, mi-am pierdut jobul saptamana trecuta si am familie, am rate, accept orice job, doar sa am un venit constant, macar pana trece virusul…
Ma uit in CV, vad ca a lucrat tot timpul pana acum, joburi bune, stiu cam cu ce salarii sunt platite. Oare de unde disperarea? Dar ma lamuresc repede: la domiciliu e trecuta o adresa din Corbeanca sau din cine stie ce cartier rezidential, nou si frumos. Pe Facebook plin cu poze din vacante, care mai de care: plaja in Bali, pescuit in Norvegia, documentare culturala in Peru, festival de jazz la Verbier. Iar daca as face cu el o intrecere ilegala cu masinile, m-ar lasa in urma in primele 5 secunde.
Mi se face mila de copiii disperatului, de femeia si de parintii lui, ca altfel i-as arunca imediat CV-ul la cos indolentului, indiferent ce ar scrie in el! Cum sa recomanzi asa ceva unui angajator? Dar ma vad zilnic cu el, si de fiecare data ii spun: omule, nu e normal sa iti gasesti un job si bun si bine platit in trei saptamani! Dar eu asa am gasit pana acum, de fiecare data! Da, stiu, dar considera-te un mare norocos! Si nu extrapola asta automat, fii mai precaut! Evident ca se prapadeste de ras si mai scrie si mascari pe Internet despre mine, cum ca am ramas in urma vremurilor, ca sa o reformulez eu pentru articol.
Femeie, mai bine ma adresez tie, ca vad ca nu ma inteleg cu el… Retine cifra asta: 6 luni! Spune-i ca daca nu a fost asa pana acum, nu inseamna mare lucru, doar ca te-ai maritat cu un norocos! Asa e normal sa fie, 6 luni, pe putin, si tare cred ca asa va fi de acum inainte. Sa intram si noi in rand cu americanii, ca tot ne place sa ne masuram cu ei in toate celelalte, de la lefuri la masini si la concedii. Cand il vezi ca incepe sa se uite pe Internet dupa urmatorul loc de vacanta, intreaba-l daca va raman in cont vreo sase salarii de-ale lui, dupa ce scade tot ce veti cheltui acolo. Acuma, daca as fi in locul tau (zic si eu, doar pentru efectul stilistic, fiindca nu m-as marita nici legat la ochi si la urechi cu unul ca asta), eu as spune mai multe, de pilda zece sau douasprezece. Dar lasa asa, incepe cu o cifra mai mica, sa nu se socheze prea tare…
Citește continuarea pe www.georgebutunoiu.com
GEORGE BUTUNOIU este unul dintre cei mai importanți experți în recrutare din România.
