Cercetatorii de la International Business Machines au perforat gauri de aproape 6.000 de ori mai mici decat grosimea firului de par intr-o bucata de plastic, creand o forma novatoare de stocare a datelor. Dupa sase ani de munca, cercetatorii din Zurich spun ca pot stoca 1 terabit de date – efectiv continutul unui disc hard de 100 GB- pe o bucata de plastic de marimea unui timbru postal. Datele i-au forma unui trilion de gauri realizate cu un precis si extrem de fierbinte nano-ac, au spus cercetatorii. Informatiile, care in alte sisteme de memorie ar fi translatate intr-un aranjament binar de zero si unu, sunt decodate in puncte si liniute care devin gauri si suprafete netede pe suprafata de plastic a noului cip. Plasticul sta pe o bucata de siliciu. Deasupra lui atarna aproximativ 1.000 de brate micute de fonograf, fiecare cu un ac la capat. Bratul fonografului este facut din doua materiale diferite, care conduc caldura in mod diferit. La 400 grade Celsius, o parte se intinde mai mult ca cealalta, indoind bratul si infigand acul fierbinte in plastic, creand o gaura cu o protuberanta pe margine.
Succesiv, a doua plonjare chiar la marginea primeia va incalzi materialul si va face ca gaura initiala sa se umple, facand posibila rescrierea cipului. Pentru a citi datele, acul este incalzit cu 100 grade mai putin, astfel ca bratul se indoaie, dar varful nu poate topi plasticul. Varful masoara apoi rezistenta dintre suprafata si ce se afla dedesubt. O gaura este citita diferit de o suprafata neteda. Peter Vettiger, conducatorul proiectului numit Millipede, a spus ca tehnologia a fost cea mai buna pentru conditii mobile cu energie redusa, deoarece cipul functioneaza bine la viteze mult mai mici decat tehnologiile concurente. Chiar si asa, cartela perforata a fost suficient de rapida pentru a furniza informatii pe o retea in banda larga, a spus IBM. Cu mai multa energie, cipurile pot transfera informatiile mai repede.
