In urma cu doua saptamani, Consiliul CSA a aprobat Strategia privind implementarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) in domeniul asigurarilor. Evaluarile efectuate de catre Banca Mondiala, prin intermediul programelor desfasurate pentru analizarea standardelor si normelor in vederea imbunatatirii calitatii raportarilor financiare, au scos in evidenta necesitatea parcurgerii unui proces de tranzitie pentru asigurarea conformitatii depline cu reglementarile europene in domeniu. In cadrul de fata ne vom referi la cateva dintre aspectele cele mai importante legate de acest subiect.
Trei faze necesare implementarii
Strategia privind implementarea IFRS in domeniul asigurarilor impune societatilor din domeniu un nou standard de calitate pe mai multe paliere specifice. In ceea ce priveste reglementarile contabile care transpun si in Romania prevederile in domeniu ale directivelor europene, incepand cu exercitiul financiar 2007, toate societatile de asigurare cotate pe o piata reglementata sau care sunt in curs de cotare la data bilantului vor intocmi situatiile financiare consolidate in conformitate cu IFRS. De asemenea, incepand cu exercitiile financiare 2008 si 2009, toate societatile de asigurare, indiferent daca sunt sau nu cotate pe o piata reglementata, trebuie sa intocmeasca situatii financiare anuale si consolidate in conformitate cu IFRS, ca un al doilea set, pentru necesitati proprii de informare a investitorilor, precum si pentru informarea CSA. Apoi, incepand cu anul 2010, in functie de evaluarile efectuate cu privire la aplicarea IFRS si de evolutiile din UE, asiguratorii vor trebui sa intocmesca situatii financiare anuale si consolidate, conforme cu IFRS, ca un singur set.
Contractul de asigurare, definit pe principii economice
Potrivit strategiei elaborate de catre CSA, in contextul asigurarii cerintelor de capital si al imbunatatirii capacitatii asiguratorilor de a solicita capital, vor trebui aplicate principii contabile suficient de prudente si relevante pentru luarea deciziilor. Din punctul de vedere al prudentei, se recomanda ca principiile contabile sa se refere cel putin la necesitatea ca evaluarile sa fie efectuate astfel incat sa se asigure credibilitatea informatiilor prezentate, dar atunci cand exista incertitudini, inclusiv prin utilizarea estimarilor contabile, acestea trebuie sa fie recunoscute si evaluate. De asemenea, exercitarea prudentei nu trebuie sa conduca la supraevaluarea deliberata a datoriilor. In plus, activele si datoriile financiare ale asiguratorilor vor fi tratate conform IAS 39, iar IFRS referitoare la contractele de asigurare se aplica doar pentru contractele de asigurare si pentru cele de reasigurare. Dar potrivit IFRS 4, definitia contractului de asigurare este, preponderent, una de natura economica, si nu juridica. Astfel, potrivit acestei abordari, un contract de asigurare este acel document prin intermediul caruia asiguratorul accepta un risc semnificativ de asigurare de la detinatorul politei, convenind sa-l compenseze pe acesta din urma daca un anumit eveniment viitor nesigur specificat, cel asigurat, il va afecta in mod negativ pe detinatorul politei. De asemenea, detinatorul politei este definit, potrivit acestei abordari, ca partea care are dreptul la o compensare in cadrul unui contract de asigurare daca apare un eveniment asigurat.
Astfel, in noul context, potrivit strategiei CSA, sunt considerate contracte de asigurare asigurarea impotriva furtului sau a distrugerii proprietatii, cea pentru raspunderea referitoare la un produs, pentru raspundere profesionala sau civila, precum si cele pentru dizabilitate si acoperire medicala sau pentru anuitati contingente de viata. Tot in aceasta categorie de contracte se regasesc si cele din categoria obligatiunilor pentru o catastrofa daca evenimentul care duce la acoperirea politei include o conditie ca emitentul obligatiunii sufera o anumita pierdere.
Dar nu se vor mai regasi in categoria contractelor de asigurare acele contracte financiare care nu expun asiguratorul la un risc semnificativ de asigurare, gen: contracte de investitii, de reasigurare financiara etc. Nici propria asigurare, exemplificata in documentul CSA prin exemplul garantiei unui produs eliberat direct de catre producator, intermediar sau vanzatorul cu amanuntul, sau obligatiunile pentru catastrofa eliberate pentru un eveniment extern pentru care asiguratorul nu contracteaza o pierdere specifica nu mai poate face parte din categoria contractelor de asigurare.
