Incheierea unei asigurari nu este pentru toata lumea doar un mijloc de protectie a vietii, a sanatatii sau a bunurilor personale impotriva riscurilor de tot felul. Tot mai multe persoane contracteaza o polita cu scopul de a pacali societatea de asigurari, obtinand despagubiri mai mari decat cele cuvenite in mod real sau, mai grav, inscenand un accident pentru a obtine o anumita suma de bani de la asigurator. Pe scurt, este vorba despre frauda in asigurari, fenomen cu o amploare in crestere la nivel mondial. Specialistii estimeaza ca aproximativ 3% din cererile de despagubiri in caz de accidente auto sunt fraude totale, insa aproape o treime din aceste cereri contin fraude mai mici, trecute de obicei neobservate de asigurator. Aproape toti asiguratii incearca, intr-un fel sau altul, sa exagereze daunele pentru care urmeaza sa primeasca despagubiri. Nu de putine ori, primesc pentru aceasta si sprijinul agentului de politie constatator.
Cele mai multe fraude sau incercari de frauda au loc in sectorul asigurarilor auto si al celor de sanatate. Posibilitatile sunt multiple. O prima varianta este exegerarea pagubelor, prezentand eronat faptele care au condus la accidentul respectiv, astfel incat despagubirile primite sa fie in final mai mari decat cele cuvenite in mod real. O alta lectie, cunoscuta de majoritatea soferilor, suna cam asa: nu declara niciodata in cererea de asigurarea pagubele produse anterior asigurarii. Prin acest tertip, o oglinda retrovizoare, spre exemplu, sparta inainte de incheierea asigurarii poate fi trecuta, in cazul unui accident, printre pagubele ce urmeaza sa fie despagubite de asigurator. Cu putin noroc, politistul venit sa constate cauzele accidentului va putea fi convins sa treaca in procesul-verbal, printre daunele survenite in urma accidentului, si oglinda retrovizoare cu pricina.
O lectie si mai indrazneata se refera la inaintarea unei cereri de despagubire pentru vatamari si pagube care nu au aparut niciodata. Regizarea unui accident, desi mai rara, este totusi incercata de destui asigurati. Pe partea asigurarilor de sanatate, incercarile de frauda sunt experimentate, de obicei, de catre angajatori, atunci cand acestia minimizeaza riscul muncii unui angajat, cu intentia de a reduce valoarea primei ce trebuie platita asiguratorului.
Impotriva unor astfel de situatii, asiguratorii romani sunt aproape complet neprotejati. Noua Lege a asigurarilor nu contine prevederi clare cu privire la frauda in asigurari, desi legislatiile similare din tarile dezvoltate reglementeaza cu exactitate ce reprezinta frauda, cu referire la persoanele care ofera date false, fac afirmatii neadevarate in cererea de asigurare sau produc pagube in mod intentionat. Singura solutie, cel putin in momentul de fata, este colaborarea toturor societatilor de profil pentru eradicarea acestui fenomen. In tarile dezvoltate, companiile de asigurari formeaza impreuna echipe speciale de investigatii antifrauda, lucrand, adesea, in colaborare cu Politia. Metodele de prevenire a incercarilor de fraudare pot fi, de asemenea, eficiente, in functie de eficienta inspectorilor de asigurari. Cazuri de tipul asigurarii unei masini inexistente, anuntate ulterior ca furata pentru a incasa despagubiri, nu mai este de cativa ani buni posibila in tarile dezvoltate. Dupa ce -s-au fript- de cateva ori, asiguratorii au acum minima precautie de a trimite, inainte de incheierea politei, un inspector pentru a constata existenta si starea bunului ce urmeaza a fi asigurat.
