Studierea influentei psihologice pe care o are tehnologia informatiei este de foarte mare actualitate. Problemele care stau in fata psihologilor sunt cele de cercetare, diagnosticare, corectare si terapie legate de diferite forme extreme de comportament aparute in urma activitatii si a entuziasmului prea mare fata de noile tehnologii. In corelatie cu principalele forme de activitate dintre om si computer (comunicare, joc si cunoastere), se evidentiaza trei tipuri de personalitati: dependenta fata de Internet, -narcomania- jocului, hackerii.
Lipsa unui studiu serios a problemei psihologiei hacker-ilor nu se datoreaza numai faptului ca acestia au aparut recent, ci, in special, specificului acestui grup de subiecti. Cercetarile efectuate in acest grup se impiedica de problema anonimatului, care este oferita de specificul Internet-ului, se arata intr-un articol publicat pe site-ul click.ro. Grupul de hackeri are o atitudine ambigua fata de anonimatul lor: pe de o parte, hackerii isi doresc ca oamenii sa afle despre activitatea si faptele lor, pe de alta parte, ei se straduiesc sa-si pastreze activitatea secreta. De aceea, acest anonimat ingreuneaza foarte mult studiul asupra acestui grup de subiecti. O alta caracteristica importanta a hacker-ilor este lipsa unei delimitari clare si foarte exacte a acestor grupe. Dupa cum am mai spus, nu s-au efectuat cercetari serioase ale acestui fenomen din punct de vedere psihologic, dar este cunoscuta numai asa-zisa -mitologie- a hacker-ilor creata de jurnalisti. Mass-media atrage de obicei atentia numai asupra partii negative a hacker-ilor (spargerea si furtul de informatie, crearea si raspandirea virusilor), iar calitatile cele mai invocate din acest punct de vedere sunt: nesocializarea hacker-ilor, interese limitate si fanatism. Probabil acest punct de vedere este prea limitat.
Bulimie, droguri, lipsa de comunicare
De aceea, pentru a intelege mai bine comportamentul lor, ne vom referi pe scurt la istoria hacker-ilor. Primul care a incercat sa schiteze un posibil portret psihologic al hacker-ilor a fost Weiznbaum, care i-a numit profesionalisti de o inalta calificare, motivati de dorinta de a cunoaste si de o hiperimplicare in activitatea lor profesionala. Munca cu calculatorul le ofera posibilitatea de a crea o lume -noua-, care le apartine numai lor. Calculatorul le provoaca asociatii de imagini legate de crearea unei realitati noi sau a unei -lumi deosebite-. Exista parerea ca multe dintre ideile importante si folositoare din domeniul programarii au fost realizate de hackeri.
Printre cercetarile jurnalistilor, cea mai interesanta si mai completa este cartea scrisa de J. Markoff si K. Heffner: -Hackerii-. Dupa cum au afirmat chiar ei, scopul cartii era sa creeze o imagine corecta a culturii care au creat-o programistii anilor *80. Cartea era dedicata underground-ului subculturii, creata de hackeri.
Autorii au scris un capitol legat de biografia celor mai cunoscuti hackeri. In cartea lor poate fi citita istoria lui C. Mitnik (considerat clasic), R. Moriss (autorul primului virus), S. Sander (singura fata hacker) etc. Din punctul lor de vedere, majoritatea hacker-ilor au fost oameni cu anumite probleme: fie sufereau de bulimie, fie au avut o copilarie nefericita (familii dezorganizate sau divortate), droguri, lipsa unei comunicari eficiente atat cu colegii, cat si cu parintii. Numai biografia lui Moriss este inversa celor de mai sus.
In istoriile despre hackeri am observat cateva trasaturi comune, cateva caracteristici psihologice. De exemplu, nu se poate pune la indoiala faptul ca majoritatea hacker-ilor au un nivel ridicat al inteligentei. O alta trasatura comuna este insistenta, perseverenta in obtinerea scopului propus. Hackerii trebuie sa aiba o vointa puternica, deoarece, de multe ori, in activitatea lor este nevoie de un efort mare, este nevoie de o munca continua, fara rezultate de incurajare pe parcurs, si luarea unor decizii pe baza propriilor criterii. Majoritatea hacker-ilor preferau lucrul individual, chiar daca au experienta lucrului in echipa. Distanta si raceala in comunicare, predispozitia la conflict, lipsa unor emotii exprimate in exterior acestea constituie in linii mari posibilul portret al unui hacker.
Magicieni si hackeri de rand
Astazi, se vehiculeaza ideea ca ar exista doua categorii de hackeri. Pentru a obtine un rezultat cel putin din punct de vedere psihologic, sunt doua cai: fie sa elaborezi o metoda independenta si originala pentru a ataca sistemul de securitate, fie sa fii -neoriginal- si sa folosesti programele deja gata facute. Recent, s-a schimbat nu numai imaginea despre hackeri, ci si continutul activitatii lor. Astfel, in rand cu acei -magicieni- (cunoscatorii fanatici care elaborau ei insisi programele) au aparut hackeri mai putin calificati, care folosesc -instrumentele- deja create.
Dupa chiar aprecierea hacker-ilor, activitatea lor se supune nu numai motivatiei de a cunoaste (ea este de cele mai multe ori invocata), ci si altor motivatii, cum ar fi: de a li se recunoaste de catre ceilalti capacitatile lor de exprimare, de a fi cel mai bun printre hackeri, de a obtine stima celor din jur, de a arata superioritatea sa asupra calculatorului. Pe de alta parte, celebritatea nu e ceva specific hacker-ilor. Un hacker tipic nu este celebru.
Cu tot efortul depus de a face un posibil portret -real- al hacker-ului, trebuie recunoscut faptul ca este putin probabil sa se intample asa, deoarece eroii acestui articol de multe ori incearca sa modifice informatiile despre ei. Unele fapte le ascund, iar altele le amplifica etc.
Pe de alta parte, hackerii sunt considerati de unii autori ca fiind -simptomul unei lupte pentru cunostinte, informatii si putere in era informatiei.- De asemenea, controlul asupra informatiei din partea statului este foarte greu sau chiar imposibil, deoarece informatia a devenit transnationala. Astfel, si cenzura isi pierde din autoritate. Mai nou, americanii ii numesc pe hackeri -teroristi-.
Hackerii sunt considerati si persoane creative, care se exprima altfel si prin negarea valorilor general valabile. Hackerii au si un cod de etica care are doua chestiuni: declararea independentei si a libertatii informatiei (subliniind faptul ca orice informatie trebuie sa circule liber, sa fie accesibila oricui) si a doua regula este ca spargerea nu este amorala.
Trebuie subliniat faptul ca, astazi, hackerii nu au nevoie de cunostinte profunde asa cum era nevoie cu 10 sau 20 de ani in urma, pentru ca toata informatia de care au nevoie o gasesc pe net.
In concluzie, putem presupune ca a fi hacker este un mod de a te refugia in pasiunea pentru tehnologiile informationale, care necesita un anume bagaj de cunostinte si aptitudini.