Aceasta vara este una -minunata- pentru gamerii inraiti, ea reusind sa produca doar cateva porcarele si sa ne bucure cu amanarea tuturor titlurilor pe care le asteptam cu infrigurare. Printre jocurile care merita, totusi, jucate se numara -Thief: Deadly Shadows-, un titlu pe care l-am asteptat cu o oarecare neincredere, avand in vedere ca este dezvoltat de Ion Storm, -prietenii- nostri care au dat un chix rasunator cu -Deus Ex: Invisible War-.
Cu toate acestea, cand am intrat pentru prima oara in partea a treia a seriei -Thief-, trebuie sa recunosc ca am avut o surpriza placuta, datorata de grafica excelenta pe care o poseda jocul. Impresia medievala este foarte lucrata, atmosfera (care datoreaza foarte mult luminilor folosite) este una veridica, iar engine-ul este chiar bine pus la punct.
Cand a aparut prima parte a seriei -Thief-, -The Dark Project-, a reusit sa revolutioneze piata jocurilor, nascand conceptul de joc -stealth-, in care scopul nu este sa umpli peretii de sange si creieri, ci dimpotriva, sa te strecori neobservat pe sub nasul adversarilor pentru a-ti indeplini obiectivele in liniste deplina, pandind din intuneric. Sigur ca, la vremea respectiva, obisnuitii 3D shooterelor, al caror unic scop in viata era macelul, au fost bulversati si chiar au inclinat sa catalogheze -Thief- drept o -chiftea- plictisitoare de mari proportii. Cu toate acestea, genul a prins radacini (exploatate, de altfel, si de -Splinter Cell-, de exemplu) si a facut deliciul celor care prefera sa gandeasca fiecare miscare, in loc sa se ascunda dupa teava fumeganda a vreunui -tun- de arma si sa se arunce cu capul inainte.
O parte foarte importanta a jocului -Thief: Deadly Shadows- este sunetul. Lucrat cu mare atentie, sunetul face ca atmosfera sa fie una de exceptie, jocul reusind sa captiveze atentia fie si doar prin aceasta parte a sa. Cu toate acestea, jocul nu suporta decat EAX4, asa ca o mare parte a gamerilor va trebui sa se multumeasca cu mult mai putin.
Cererea de resurse destul de mare, de aceasta data justificata
Scopul marelui hot Garrett este, ca si in celelalte parti ale seriei -Thief-, sa treaca neobservat si sa gaseasca solutii rapide pentru a lasa tot felul de personaje fara bani sau obiecte pretioase. Exista si posibilitatea ca, pe langa tinta principala a misiunii (un giuvaer, de exemplu), sa iti sara in ochi vreun sfesnic din argint, pe care poti sa-l sutesti la mare iuteala, adaugand la averea proprie si scazand-o pe a altora. O alta parte buna a jocului este faptul ca Ion Storm nu s-a tinut cu dintii de -Deus Ex: Invisible War-, motiv pentru care -Thief: Deadly Shadows- se misca destul de bine, cu toate ca cerintele sunt, asa cum deja ne-a obisnuit producatorul, destul de mari. Efectele grafice folosite merita insa aceste cerinte. Filtrarea razelor de lumina prin vitralii sau umbrele obtinute prin iluminarea cu torte merita respectul gamerilor.
Un alt avantaj fata de partile trecute, in materie de realism, este faptul ca acum te vei deplasa pana la -locul faptei- pe strazi, trecand pe langa garzi, ceea ce aduce un mic plus de dificultate, dar in acelasi timp poti sa mai sterpelesti de la personajele intalnite sau sa asculti conversatiile acestora, obtinand indicii despre alte posibile tinte.
Iar acum este momentul sa semnalam o parte proasta a jocului: personajul principal nu are voie sa iasa din umbra, intrucat AI-ul trecatorilor reactioneaza ca si cum l-ar fi vazut pe Hitler cu patru mitraliere si un aruncator de grenade prin Ierusalim. Singurul contact cu alte personaje ramane cel al mainii in punga, intrucat, chiar daca salvezi viata acelui personaj sau te apropii de el ca orice alt trecator, el va fugi sa alerteze pe toata lumea ca a vazut un mare criminal.
Obsesia creaturilor dubioase pe post de personaj
Realizarea misiunilor este, totusi, una de exceptie, acestea reusind sa tina un jucator cu sufletul la gura timp de ore in sir. Idei bune valorificate, cam asa s-ar putea traduce executia misiunilor. Exista insa o alta problema minora, care va plictisi cu siguranta un gamer: plimbatul prin oras, care devine dupa cateva misiuni o plictiseala crunta, intrucat harta este mica si prezinta foarte putine alternative. Cele doua grupari din oras (Pagans, care reprezinta magia si misterul, si Hammerites, care se ocupa cu tehnologia, parand ca vrea sa puna bazele vreunei corporatii pentru viitor) ofera posibilitatea de a primi unele questuri suplimentare, pe langa cele principale.
Atentia pentru detaliu a lui Ion Storm a reusit, de aceasta data, sa creeze un joc care rivalizeaza in cel mai serios mod -Splinter Cell- in materie de calitate. Cu toate acestea, o parte care iarasi provoaca unele reactii adverse este incapatanarea cu care producatorii se agata de creaturi mistice si tot felul de alte lighioane, pe care le introduc prin joc de mama focului. Bine, mai frate, dar de ce trebuie neaparat ca de cate ori este vorba despre un joc cu cea mai vaga tenta medievala sa ne varati pe gat tot soiul de scheleti, mortaciuni si golemi de piatra? De ce nu bagati si struti care scuipa cu flacari sau insecte mutant de 14 tone? Mai lasati -Lord of the Rings- ala, ca acolo chiar era vorba despre un basm, iar aici se amesteca povestea unui hot din trecut cu folclorul de doi lei din -Fratii Grimm-! Aceasta parte imi aduce aminte de filmele de actiune din prezent, bazate aproape integral pe efecte de tip -Matrix-, ai caror regizori scapa din vedere faptul ca, totusi, -Matrixul- era un SF, si nu un film cu, sa spunem, Ecaterina Teodoroiu…
Recomandam atacurile de tip blitzkrieg
In fine, trecand peste micile fantezii cu personaje dubioase ale unora (aduceti-va aminte de marele chix -Daikatana-), trebuie sa recunoastem ca, daca personajele de prin oras au reactii ciudate, desi liniare, AI-ul garzilor este unul bine lucrat. Daca deplasezi obiecte in drumul tau (de exemplu, cum am facut eu, te impiedici de un scaun si il misti din loc sau stingi o torta), garzile se cam prind ca ceva nu e in regula. Atacurile-surpriza sunt recomandate in timpul misiunilor, pentru ca o data ce un soldat v-a zarit misunand prin umbra si devine constient ca sunteti o amenintare, gradul de dificultate al doborarii acestuia va creste. Daca in timp ce patruleaza, o lovitura de maciuca il trimite direct in bratele lui Mos Ene sau o sageata in cap direct pe lista lui Hades, o data ce v-a observat va fi nevoie de o inclestare in toata regula cu multiple lovituri de bata peste sprancene sau de trei-patru sageti pentru a calma spiritul belicos al garzii, ceea ce este destul de prost gandit…
