De vineri dimineața, de când a fost anunțat decesul lui Adrian Păunescu, și până ieri, când a fost înmormântat în Cimitirul Bellu, am asistat la un lung șir de comentarii despre viața și opera poetului, politicianului etc. Cele mai multe, evident, laudative, că așa e obiceiul: despre morți numai de bine. După trei zile în care nu s-a vorbit în spațiul public decât despre Adrian Păunescu, abia în perioada care va urma vom afla cu adevărat ce a însemnat pentru noi Adrian Păunescu. Pentru generația mea, Adrian Păunescu era, în urmă cu 25 de ani, sinonim cu Cenaclul Flacăra, un debușeu pentru tânăra generație, atent controlat însă de puterea comunistă. Obișnuiți doar cu ode fierbinți adresate conducătorului iubit sau mărețului partid, cele două ore de Cenaclu Flacăra transmise la radio în fiecare joi reprezentau pentru noi o oază. O oază de libertate a minții noastre asaltate de proletcultism. Am constatat, zilele acestea, că încă mai știu majoritatea versurilor cântecelor apărute la Cenaclul Flacăra, pentru că erau altceva. Dar, dacă pentru mine unele dintre versurile lui Adrian Păunescu vor reprezenta tot timpul ceva, vor fi legătura mea de suflet cu anii adolescenței, pentru generațiile tinere lucrurile stau cu totul diferit. Pentru ei Păunescu nu e „al doilea după Eminescu“, așa cum i-am auzit pe mulți declamând zilele acestea la televizor, ci mai degrabă un om politic care nu și-a mai găsit rostul și locul în ultimii 20 de ani. Fără ipocrizie, trebuie să recunoaștem că poetul Adrian Păunescu din anii ‘70-’80 a fost îngropat cu mulți ani în urmă de politicianul Adrian Păunescu. Mai poate cineva recita un vers al poetului de după ‘90? Mi-e teamă că nu, deși a mai creat mii de versuri în ultimii ani, grație talentului său de a stăpâni cuvintele. Locul poetului Păunescu în spațiul public a fost luat de politicianul Păunescu, mult mai puțin talentat și cu foarte puține urme în politica românească. Vreau să-mi amintesc de Adrian Păunescu care spunea „Dacă sufletul tău înțelege/De la rock pân’ la imnuri și rugi,/Te salut, tineret în adidași,/Te salut, generație-n blugi!“ și vreau să-l dau uitării pe politicianul Păunescu, care a stat de-a dreapta lui Ilie Verdeț în conducerea Partidului Socialist al Muncii.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane 22.12.2024, 06:28:55