Nu mi-a plăcut liberalul Cătălin Predoiu, dar îmi place independentul Cătălin Predoiu. Surprinzător, e o mare diferență între cei doi, deși vorbim de aceeași persoană. Ministrul liberal Cătălin Predoiu a fost un personaj șters, după chipul și asemănarea guvernului Tăriceanu, nereușind să lase o amprentă în viața publică și politică românească. În schimb, independentul Predoiu se dovedește a fi un om cu inițiativă, ferm, care nu face concesii de dragul lacrimilor de crocodil vărsate de magistrați zilnic pe la televizor. Iar dacă va lua decizia să-i sancționeze la buzunar pe magistrații care sunt într-o grevă mascată de aproape o lună de zile, sunt convinsă că va avea mult mai mulți susținători și admiratori în rândul cetățenilor care zilele acestea au fost întâmpinați la judecătorii și tribunale de uși trântite în nas. Numărul va crește dacă va reuși să-i scoată pe magistrați și din jocul înregistrării firmelor pentru ca mii de oameni să nu mai aștepte un semn de bunăvoință de la oamenii care au jurat pe Constituție că vor respecta legile și vor acționa doar în interesul cetățeanului. Cu siguranță, printre aceștia nu va fi și Mona Pivniceru, cea care nu a putut să răspundă public dacă protestul magistraților este un demers legal sau dacă i se pare firesc să primească salariul de judecător în timp ce apare doar la televizor, nu și în sălile de judecată.
Nu Predoiu este vinovat de valul uriaș de antipatie care se revarsă acum asupra magistraților, așa cum încearcă să ne convingă purtătorii de robe, ci pozițiile lor ireconciliabile, în urma cărora mulți români au pierdut bani, timp și dramul de răbdare pe care-l mai aveau. Decizia fermă a ministrului de a nu face concesii suplimentare, condiționând discutarea Pactului pe justiție de încetarea protestelor, este salutară și demonstrează cât de important e să ai în fruntea justiției oameni care nu freacă băncile unui partid politic și nu răspund la comenzile politicienilor „care este“.
